Categorie: Dermatologie

Pielea uscată și pielea deshidratată sunt două manifestări cutanate comune. Cu toate acestea ele sunt diferite prin modul în care afectează pielea și cum pot fi tratate.

Pielea uscată

Pielea uscată este determinată genetic și este provocată de un nivel scăzut de lipide. Afectează pielea de pe tot corpul. Este influențată de factori precum  expunerea excesivă la soare, folosirea produselor de curățare agresive sau contactul prelungit cu apa (dușuri lungi și fierbinți). Predispune la îmbătrânirea prematură a pielii și la apariția dermatitelor (ex. dermatita atopică).

Pielea deshidratată

Pielea deshidrată, pe de altă parte, nu are suficientă apă. Afectează pielea de pe o anumită zonă a corpului. Este provocată de factori externi precum: produse de îngrijire pe bază de alcool, exfolianti chimici (AHA, BHA) sau expunere la frig, vânt și soare.

Simptome și tratament

Atât pielea uscată cât și pielea deshidratată se manifestă prin: descuamare făinoasă, textură abrazivă,  senzație de piele care “strânge”, mancărime, roseață și ridurile accentuate. Cu toate că au aceleași simptome, tratamentul este diferit. Pentru pielea uscată, trebuie să utilizăm produse hidratante, bogate în lipide precum untul de shea, ceramidele sau lanolina. Pentru pielea deshidratată, se recomandă utilizarea produselor hidratante bogate în apă precum acidul hialuronic și glicerina.

În general, îngrijirea adecvată a pielii, cu utilizarea produselor hidratante și evitarea factorilor ce  pot cauza uscarea sau deshidratarea pielii, ajuta la menținerea unui tegument  sănătos și hidratat.

În cazul în care simptomele persistă în ciuda utilizării produselor de hidratare se recomandă un consult dermatologic.

Daca suferiti sau ati suferit o piedere vizibila a parului dupa infectia cu COVID-19 trebuie sa stiti ca nu sunteti singurul cu astfel de simptome. Caderea parului este doar unul din simptomele neasteptate pe care pacientii bolnavi de COVID-19 le experimenteaza. Aceasta cadere poarte numele de efluvium telogen si se instaleaza la 1-3 luni de la episodul infectios. In majoritatea cazurilor aceasta cadere este temporara. Dupa maxim 6 luni de evolutie caderea se va opri spontan iar aspectul parului va revenit la normal. 

Cu toate acestea, majoritatea pacientilor sunt ingrijorati de numarul mare de foliculi pilosi pierduti. Din acest motiv se recomanda anumite suplimente alimentare si tratamente locale:

Sampoane impotriva caderii parului

Eficienta sampoanelor este limitata. Utilizarea unui astfel de sampon nu va determina cresterea parului insa va mentine scalpul sanatos si parul hidratat. Este important sa nu traumatizam scalpul in timpul spalarii (putem agrava caderii parului). De asemenea, in cazul in care suferiti si de alte afectiuni cutanate, asa cum este dermatita seboreica, se recomanda tratarea acesteia.

Vitamine si suplimente alimentare

Vitaminele si micronutrientii joaca un rol important in dezvoltarea normala a foliculului pilos. Conform studiilor, cele mai importante vitamine sunt: vitamina D, vitamina E si complexul de vitamina B. La acestea se adauga si vitamina C, vitamina A, seleniu, zinc si fier. In cazul unei infectii COVID-19 moderat/severa oragnismul este supus unui stres important, cu efecte asupra vitaminelor si micronutrientilor din organism. In vederea administrarii unor astfel de suplimente se recomanda efectuarea unor analize de laborator. De asemenea, tipul suplimentelor si durata tratamentului vor fi stabilite de medicul dermatolog. Curele prelungite pot avea efecte negative asupra sanatatii.

Minoxidil

In cazul in care caderea parului este una persista, in ciuda utilizarii sampoanelor si suplimentelor alimentare, se recomanda asocierea unor tratamente dermatologice locale. Minoxidil este unul dintre cele mai utilizate tratamente pentru caderea parului. Mecanismul de actiune al minoxidilului nu este complet inteles. Fiind un vasodilatator se pare ca produce o crestere a vascularizatiei la nivelul radacinii firului de par. Este disponibil in doua concentratii – 2% si 5%. Se aplica de doua ori pe zi la nivelul scalpului. Tratamentul trebuie efectuat cateva luni. Poate avea interactiuni medicamentoase sau poate influenta alte patologii asociate – se recomanda utilizarea lui sub stricta supraveghere a medicului dermatolog. Utilizat incorect beneficiile lui sunt mai mici comparativ cu riscurile.

Terapia PRP si mezoterapia

Terapia PRP si mezoterapia sunt doua proceduri minim invazive ce se pot efectua la cabinetul medicului dermatolog.

Terapia PRP (terapia vampir) consta in injectarea plasmei proprii la nivelul scalpului. Plasma este imbogatita cu factori de crestere ce au rolul de a stimula cresterea si regenerarea foliculilor pilosi. Procedura se desfasoare in 3 etape: recoltarea sangelui pacientului intr-o eprubeta speciala, centrifugarea acesteia si injectarea ei la nivelul scalpului. Inainte de efectuarea procedurii este obligatorie o evaluare dermatologica si efectuarea unor analize de laborator (pentru a vedea daca pacientul este un bun donator de plasma).

Mezoterapia – consta in injectarea unor cocktailuri speciale la nivelul scalpului. Aceste cocktailuri contin acid hialuronic, vitamina, oligominerale, factori de crestere si micronutrienti ce au rolul de a stimula cresterea firelor de par. Se poate asocia cu microneedling sau terapia PRP.

Sfaturi pentru acasa:

• Nu va decolorati/vopsiti parul acasa. Apelati la profesionisti – in felul acesta limitati distrugerea suplimentara a firului de par.
• Evitati utilizarea in exces a ondulatorului sau a placii de indreptat parul.
• Folositi uscatorul de par la cea mai mica viteza si selectati cea mai redusa temperatura.
• Nu periati parul prea des –  de doua ori pe zi este mai mult decat suficient.
• Periati parul cu blandete –  nu trageti de firele de par pentru a a le descurca.
• Prindeti parul lejer, fara sa exercitati o tensiune mare asupra radacinii. 
• Respectati un stil de viata sanatos – dieta echilibrata, aport optim de lichide. Renuntati la fumat.

In cazul in care va confruntati cu o cadere a parului persistenta (mai mult de 6 luni) sau in cazul in care observati o scadere semnificativa a densitatii firelor de par se recomanda un consult dermatologic. Pentru mai multe informatii legate de programare – click aici

Din ce in ce mai multe persoane sufera reactii cutanate dupa expunerea la soare. In cazul in care, dupa cateva minute de expunere la soare, observi simptome precum roseata, inflamatie, edem si senzatie de mancarime e posibil sa suferi de fotosensibilitate sau sensibilitate la soare. Fotosensibilitatea este declansata de o reactie exagerata a pielii, secundara contactului cu radiatia ultraviolet.

Aceste afectiuni poarta numele de fotodermatoze, sunt mai frecvente primavara si vara si afecteaza strict zonele expuse la soare (fata, decolteu, brate si antebrate). Arsurile solare NU sunt considerate fotodermatoze. Arsurile soalare sunt rezultatul expunerii exagerate la soare.

Fotodermatozele se impart in:

Fotodermatoze primare

Eruptia polimorfa la lumina – Afecteaza in special femeile cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani. Debuteaza primavara si la inceputul verii. Simptomele apar la cateva ore de la primele expuneri la soare si se manifesta printr-o eruptie polimorfa formata din papule (leziuni proeminente, de culoare rosie, cu diametrul de maxim 5mm), papulo-vezicule, vezicule si uneori bule. Eruptia este localizata strict pe zonele expuse la soare – fata, decolteu, brate, antebrate si uneori membrele inferioare. Leziunile cutanate provoaca senzatie de mancarime. Eruptia polimorfa la lumina se vindeca de la sine, in cateva zile pana la cateva saptamani. In cazurile mai severe se recomanda tratament dermatologic local. In general, eruptia polimorfa la lumina recidiveaza la inceputul fiecarui sezon cald. Pentru a preveni dezvoltarea ei se recomanda evitarea expunerii la soare si utilizarea regulata a cremelor de protectie solara cu SPF 50+.

Alergia solara de vacanta sau eruptia benigna la lumina de vara – debuteaza in primele 12 ore de la expunerea intensa la soare – este frecventa in primele zile de plaja. Se manifesta prin leziuni milimetrice, de culoare rosie, localizate la nivelul decolteului, antebratelor, mainilor si gambelor. Nu afecteaza niciodata fata. Eruptia produce senzatie de mancarime.  Se remite fara tratament iar intensitatea manifestarilor cutanate scade cu fiecare reexpunere la soare.

Urticaria solara –  este o forma rara de urticarie. Apare la  5-10 minunte de la expunerea la soare sub forma unor leziuni eritemato-edematoase (similare unor urzicaturi), intens pruriginoase, ce afecteaza zonele expunse la soare. Simptomele dispar rapid dupa incetarea expunerii la soare – retragerea intr-o zona umbrita sau prin acoperirea zonei afectate cu haine din tasaturi dense sau cu protectie UV. Pentru a preveni aparitia urticariei solare se recomanda evitarea expunerii la soare, utilizarea cremelor de fotoprotectie SPF 50+ si administrarea de antihistaminice.

Fotodermatoze exogene

In cazul fotodermatozelor exogene manifestarile cutanate sunt produse de un factor extern. Cele mai frecvente sunt:

Fitofotodermatoza cunoscuta si ca dermatita de pajiste – este o fotodermatoza produsa prin contactul pielii cu anumite plante fotosensibilizante (patrunje, frunze de morcov, pastarnac sau telina). Manifestarile cutanate debuteaza la 24-48 de ore post-expunere. Se manifesta prin roseata intensa, edem si vezicule. Senzatia de mancarime este intensa. Localizarea si aspectul eruptiei sugereaza contactul cu planta, avand o forma bizara, cu linii intretaiate si suprapuse.

Dermatita pigmentara la parfum sau dermatita Breloque – afecteaza atat barbatii cat si femeile. Este produsa de utilizarea parfumurilor ce au in compozitie ulei de bergamote. Uleiul de bergamote este intens fotosensibilizant. Simptomele cutanate apar prin expunerea la soare a unei zone pe care, anterior, s-a aplicat un parfum si se manifesta prin pete de culoare maronie (pete pigmentare) localizate in special la nivelul gatului. Se recomanda evitarea utilizarii parfumurilor pe zonele fotoexpunse, asa cum sunt gatul sau decolteul.

Fotosensibilitate produsa de medicamente – anumite medicamente aplicate local sau administrare sistemic determina fotosensibilitate. Medicamentele care pot provoca reactii de fotosensibilitate sunt: tetracicline (doxiciclina, tetraciclina), fluoroquinolone (ciprofloxacin, levofloxacin), antiinflamatoare nesteroidiene (ketoprofen, naproxen), antifungice (terbinafina, itraconazole), furosemid, psoraleni, amiodarona, tiazide sau contraceptivele orale.

Se recomanda un consult dermatologic atunci cand:

• Simptomele persista mai mult de cateva zile.
• Simptomele se repeta dupa fiecare expunere la soare.
• Manifestarile cutanate afecteaza sau s-au extins si pe zonele acoperite de haine.
• Pacientul prezinta simptome sistemice: umflarea (edem) pleoapelor sau buzelor, dificultati de respiratie sau hipotensiune arteriala.