Epilarea laser este procedura dermatologica de indepartare a parului nedorit de pe anumite zone ale corpului.
Care sunt indicatiile epilarii laser?
Afectiuni dermatologice: foliculite recurente sau persistente, fire de par ce cresc sub piele, hirsutism (intalnita la femei, se caracterizeaza printr-o pilozitate excesiva pe zone care in mod normal nu cresc fire de par), hipertricoza, hidradenita supurativa.
la cererea pacientului.
De ce este important consultul dermatologic ?
Inainte de efectuarea sedintelor de epilare laser, este necesar un consult dermatologic in urma caruia medicul va stabili:
Fototipul cutanat – culoarea pielii
Culoarea, structura si densitatea firelor de par
Contraindicatii:
Afectiuni dermatologice: vitiligo, cancere de piele, psoriazis, episod herpetic activ, istoric de cicatrici keloide. In cazul persoanelor cu multe alunite, epilarea laser este permisa. Inainte de sedinta de epilare alunitele trebuie acoperite cu un creion dermatograf de coloare alba.
Afectiuni sistemice: tulburari de coagulare, colagenoze (lupus eritematos sistemic), epilepsie.
Stari fiziologice – sarcina si alaptarea.
Tatuajele – nu se recomanda epilarea laser pe zonele tatuate – risc de arsura sau de modificari de ordin estetic.
Medicamente: Epilarea laser este contraindicata in cazul administrarii unui tratament fotosensibilizant (cresc riscul de arsura cutanata). Medicamente fotosensibilizante: antiinflamatoare (Ketoprofen, Diclofenac, Naproxen), Aspirina, antibiotice (Ciprofloxacin, Levofloxacin, Doxiciclina), anticonceptionale, antimicotice (Itraconazol), antiacneice (Isotretionoin).
Cum functioneaza epilarea laser?
Epilarea laser foloseste principiul “fototermolizei selective”. Fototermoliza selectiva presupune transformarea luminii emise de laser in caldura. Lumina laserului este atrasa de un anumit pigment de la nivelul pielii (numit cromofor). In cazul firului de par acest pigment se numeste melanina. Caldura generata in urma absorbtiei luminii este condusa direct la celulele responsabile de cresterea firului de par, numite si celule germinative, ducand la distrugerea progresiva a firului de par.
Cine poate face epilarea laser?
Epilarea laser este cu atat mai eficienta cu firul de par este mai inchis la culoare (are un continut crescut in melanina). Cele mai bune rezultate se obtin la persoanele cu piele alba si par inchis la culoare. In cazul persoanelor cu par blond sau grizonat, epilarea laser este mai dificila din cauza continutului scazut de malanina al firului de par. In prezent, exista lasere ce fac ca epilarea sa fie eficienta si in cazul persoanelor cu par blond!
Care sunt cele mai eficiente lasere?
Cele mai eficiente lasere in materie de epilare sunt laser Dioda si laser Alexandrite. Permit o epilare rapida, cu numar relativ mic de sedinte, cu durere minima datorita sistemelor performate de racire si eficienta maxima pentru toate fototipurile cutanate. In cazul persoanelor cu par blond se recomanda utilizarea laserului Alexandrite. Epilarea IPL (lumina intens pulsata) necesita mai multe sedinte, avand o eficienta mai limitata comparativ cu aparatele laser. De asemenea, IPL nu poate fi folosit pentru toate fototipurile cutanate (nu este recomandat persoanelor cu pielea mai inchisa la culoare datorita riscului mare de arsura).
Cum ne pregatim pielea inainte de epilare?
Sedintele de epilare laser nu se efectueaza pe pielea bronzata. Nu se recomanda expunerea la soare, solarul sau utilizarea autobronzatului cu 4 saptamani inainte de sedinta de epilare. In perioada sedintelor de epilare laser este interzisa epilarea cu ceara sau cu epilatorul. La domiciului, epilarea se va face cu aparatul de ras. In ziua procedurii parul va fi ras cu lama cu cateva ore inante si nu se vor aplica lotiuni de corp sau deodorant pe zona ce trebuie epilata.
Cate sedinte sunt necesare si la ce interval se fac?
In functie de zona tratata, sunt necesara, in medie, un numar de 6-10 sedinte. Initial, sedintele se efectueaza la un interval de 4-6 saptamani, cu rarire ulterioara, pe masura ce firul de par regreseaza. Rezultatele se observa inca de la prima sedinta, cu o scadere a densitatii firelor de par cu 15-25%. Pentru o eficienta maxima se recomanda respectarea intervalelor dintre sendinte. Pe termen lung, pentru intretinerea rezultatelor, se recomanda 1-2 sedinte/an.
Cand se pot efectua sedintele de epilare laser?
Noile aparate laser permit efectuarea sedintelor de epilare pe tot parcursul anului. In cazul sedintelor efectuate in perioada verii se recomanda evitarea expunerii la soare in primele 7-10 zile dupa procedura.
Cat de eficiente sunt aparatele de epilare IPL folosite la domiciliu?
Spre deosebire de aparatele de epilare medicale, cele utilizate la domiciliu folosesc intensitati mai scazute, reducand astfel riscul de reactii adverse. De asemenea, epilarea la domiciliu necesita mai multe sedinte, la intervale mult mai scurte si pe perioade mai lungi de timp. Intreruperea sau rarirea frecventei sedintelor, duce de cele mai multe ori, la reaparitia imediata a pilozitatii.
Foliculita este o afectiune dermatologica frecventa, caracterizata printr-o inflamatie a foliculului pilos (fir de par). Foliculita poate afecta orice zona acoperita de par, insa cel mai frecvent se dezvolta in zona picioarelor, axilelor, feselor si inghinal.
Cel mai frecvent, foliculita se dezvolta secundar unei infectii bacteriene – produsa de Stafilococul auriu. Cu toate acestea, infectiile fungice, virale sau factorii fizici pot fi responsabil de aparitia foliculitei. De asemenea, foliculita poate fi provocata/intretinuta de:
epilat/fire de par crescute “sub piele”
haine mulate, din materiale sintetice
transpiratie excesiva
produse de ingrijire personala cu efect iritativ sau ocluziv
afectiuni dermatologice precum acneea sau dermatita
afectiuni sistemice – obezitatea, diabet zaharat
utilizarea pe termen lung a antibioticelor sau dermatocorticoizilor
sistem imun scazut
Foliculita dupa epilare
Foliculita dupa epilare este una dintre cele mai frecvente forme de foliculita. Metodele de epilare (lama de ras, ceara sau epilatorul) afecteaza primul strat al pielii (numit epiderm) si favorizeaza patrunderea bacteriilor la nivelul foliculului pilos, unde vor produce o inflamatie caracterizata prin: roseata (eritem), pustule sau leziuni cu ”cap alb”, senzatie de mancarime, disconfort si uneori durere.
Tratamentul foliculitei dupa epilare variaza in functie de severitatea manifestarilor cutanate. Formele usoare de foliculita se remit prin utilizarea unui dezinfectant local si aplicarea unei creme cu antibiotic. Formele recurente, persistente sau severe necesita tratament dermatologic complex si de lunga durata. De asemenea, in cazul formelor severe, ce se vindeca cu cicatrici, se recomanda epilarea laser.
Cum putem preveni foliclutita dupa epilare?
Preventia este cel mai bun tratament. Indiferent de metoda de epilare aleasa, respectarea unor reguli simple poate preveni dezvoltarea foliculitei:
Curatarea si dezinfectarea zonei inainte de epilare.
In cazul epilarii cu ceara nu se recomanda utilizarea uleiurilor special concepute pentru indepartarea excesului de ceara. Aceste produse au un efect ocluziv asupra pielii proaspat epilate (“nu lasa pielea sa respire”) favorizand aparitia foliculitei.
Dupa epilare se recomanda utilizarea unor solutii dezinfectante (pe baza de clorhexidina sau iod) ce previn dezvoltarea infectiilor.
In primele 24h post-epilare (dupa epilare) nu se recomanda aplicarea lotiunilor sau cremelor hidratante.
Se recomanda utilizarea unui deodorant bland, ce nu irita pielea (in cazul epilarii axilare).
Pentru a preveni traumatismele produse de lama de ras, aceasta va fi folosita intotdeauna in asociere cu un produs de lubrefiere a pielii (spuma de ras, gel sau sapun).
Lama de ras va fi folosita in directia de crestere a firului de par.
Schimbarea lamei de ras dupa 3-4 utilizari.
NU se recomanda epilarea unei zone inflamate sau iritate.
Evitarea gratajului (scarpinarii) – risc crescut de agravare/suprainfectare a leziunilor cutanate.
Evitarea utilizarii la comun a produselor/obiectelor de igiena personala.
Evitarea purtarii hainelor mulate sau din materiale sintetice imediat dupa epilare.
Se recomanda exfolierea periodica a pielii.
Daca in urma aplicarii masurilor de preventie, foliculita persista se recomanda un consult dermatologic.
Termenul de nev melanocitar reprezinta denumirea medicala pentru binecunoscutele alunite. Nevii melanocitari sunt mici pete sau excrescente de culoare brun-deschis pana la brun-inchis ce rezulta prin proliferarea (acumularea) melanocitelor (celulele responsabile de culoarea pielii).
Nevii melanocitari pot fi prezenti de la nastere sau se pot dezvolta pe parcursul vietii. In mod normal, alunitele se dezvolta in perioada copilariei si adolescentei. In perioada de crestere a copilului, modificarile de marime si de culoare sunt considerate normale, rareori fiind asociate unui melanom (cea mai grava forma de cancer de piele).
In cazul unui adult, aparitia unei noi alunite sau observarea unor modificari de forma, dimensiune sau culoare pe un nev deja existent, pot fi semne al unui melanom. Diagnosticate la timp, 90% din cazurile de melanom sunt vindecabile.
De cate feluri sunt alunitele?
Alunite tipice – sunt alunite simetrice, de mici dimeniuni (intre 1 si 10mm), de culoarea pielii, brun-deschis si pana la brun-inchis, cu margini regulate, ce pot fi localizate pe orice zona a corpului. Apar, in special, in copilarie si adolescenta.
Alunitele atipice – sunt alunite asimentrice, cu diametrul mai mare de 5mm, ce au in suprafata mai mult de o culoare (pot prezenta o combinatie de nuante de la de brun-deschis, brun-inchis pana la negru), cu margini neregulate. Poti fi localizate pe orice zona a corpului, insa se dezvolta cu predilectie pe zonele expuse la soare (zona trunchiului sau a membrelor inferioare). Apar, in general, la varsta adulta. Cu cat numarul alunitelor atipice este mai mare, cu atat riscul de a dezvolta un melanom este mai ridicat.
Cum putem monitoriza alunitele?
Dermatoscopie – este principala investigatie ce permite examinarea in detaliu a unei alunite. Dermatoscopia a permis depistarea precoce a cancerelor de piele (in special a melanomului). In felul acesta, a redus necesitatea unei proceduri dureroase si costisitoare precum biopsia cutanata sau excizia chirurgicala. Afla mai multe aici.
Video-dermatoscopia – permite monitorizarea alunitelor cu potential malign. Presupune inregistrarea fotografica a tuturor alunitelor pacientului examinat. In acest fel, putem urmari evolutia alunitelor la intervale regulate de timp. In prezent, reprezinta standardul de aur (cea mai eficienta metoda) de monitorizare a alunitelor si de depistare precoce a cancerului de piele.
Autoexaminarea – la fel de importanta ca vizita la dermatolog, presupune evaluarea lunara a tuturor alunitelor. Autoexaminarea dureaza in jur de 10 minute si necesita utilizarea unei oglinzi cu ajutorul careia putem examina si zonele mai putin accesibile. Pentru o evaluare corecta a alunitelor si pentru a depista cat mai repede micile modificari ale acestora, se recomanda utilizarea acronimului ABCDE:
A – Asimetrie – o parte sau o jumatate de alunita difera ca forma sau structura de restul.
B – Bordura (margine) – o margine a unei alunite este mai slab definita (nu este clara).
C – Culoare – alunita are mai multe nuante – pot varia de la brun-deschis, la brun-inchis, negru, rosu sau alb.
D – Diametru – alunitele prezinta o crestere rapida in dimensiuni sau au un diametru mai mare de 6 mm.
E – Evolutie – alunita ce isi schimba forma, culoarea, creste in relief, sangereaza, devine pruriginoasa (senzatie de mancarime) sau dezvolta o crusta ce se reface periodic.
Pentru a intelege mai bine acronimul ABCDE gasiti cateva exemple aici (Academia Americana de Dermatologie).
Dermatoscopia
In cazul unei alunite suspecte, care si-a modificat recent aspectul, este obligatoriu un consult dermatologic si efectuarea unei dermatoscopii!
Ciuperca piciorului (tine pedis sau “piciorul de atlet”) este una dintre cele mai frecvente infectii fungice ale adultului. Riscul de a dezvolta ciuperca piciorului creste odata cu varsta. Este mai frecventa la persoanele cu varste cuprinse intre 30 si 60 de ani, afectand in special barbatii.
Dezvoltarea ciupercii piciorului este influentata de:
Factori externi – caldura, umiditatea, maceratie, frictiunea pielii si ocluzie (absenta circulatiei aerului in zona piciorului secundara purtarii prelungite a pantofilor). Factorii externi sunt in contex ocupational (bucatari, agenti de paza, contructori etc.) sau comportamental (purtarea de incaltaminte stramta, frecventarea piscinelor si salilor de sport sau utilizarea in comun a obiectelor personale – prosoape, sosete).
Factori interni – anumite medicamente (corticoterapia sistemica sau locala, imunosupresoare, anticonceptionale), stari fiziologica (varsta inaintata, menopauza, transpiratia excesiva), afectiuni dermatologice (psorizis, dermatite), afectiuni interne (diabet zaharat, insuficienta venoasa cronica).
Cum se manifesta ciuperca piciorului?
In ceea ce priveste manifestarile clinice, tinea pedis poate afecta trei zone ale piciorului:
Forma interdigitala – este cea mai frecventa forma de prezentare. Asa cum ii spune si numele, afecteaza spatiile dintre degete, cel mai frecvent fiind afectate spatiile 3 si 4. Se manifesta prin eritem (roseata), maceratie si mici fisuri. Asociaza senzatie de mancarime si miros neplacut. In absenta tratamentului infectia se poate exinde sau se poate suprainfecta.
Forma uscata sau ciuperca piciorului “in mocasin” – se manifesta prin piele uscata, ce se descuameaza (pielea se “cojeste”), mici fisuri dureroase si uneori kiperkeratoza plantare (piele ingrosata la nivelul talpii). Afecteaza in special zona talpii si marginile laterale ale piciorului (de aici si asocierea cu aspectul de mocasin). Asociaza prurit (senzatie de mancarime) de intensitati variabile. Netratata, poate duce la afectarea unghiilor (dezvoltarea onicomicozei).
Forma veziculoasa – este mai putin frecventa. Se manifesta prin eritem (roseata) si mici vezicule cu lichid clar. Afecteaza in special fata dorsala a piciorului. Asociaza senzatie de mancarime intensa. Spre deosebire de formele descrise anterior, are o evolutie mai rapida.
Cum diagnosticam ciuperca piciorului?
Examenul de certitudine se stabileste pe baza aspectului clinic si investigatiilor de laborator. Prin efectuarea investigatiilor de laborator putem exclude alte afectiuni ale pielii cu aspect similar ciupercii piciorului. Principalele metode de diagnostic sunt examenul microscopic in solutie de KOH si cultura fungica. Examenul microscopic confirma diagnosticul de ciperca a piciorului iar cultura fungica elimina orice incertitudine, permitand identificarea agentului fungic si alegerea tratamentului adecvat.
Cum se trateaza?
Masuri generale de preventie si tratament:
Toaleta locala zilnica cu apa si sapun. Stergerea si uscarea zonei dupa toaleta locala (inclusiv spatiile dintre degete).
Reducerea umiditatii excesive prin utilizarea pudrelor/spray-urilor pentru incaltaminte.
Utilizarea solutiilor alcalinizante (bicarbonat de sodiu) in special dupa purtarea prelungita a pantofului.
Utilizarea sosetelor de bumbac. Evitarea sosetelor din materiale sintetice.
Schimbarea frecventa a sosetelor – in special in cazul persoanelor ce sufera de transpiratie excesiva.
Incaltamintea trebuie adaptata conditiilor meteo.
Tratament:
Majoritatea cazurilor de tinea pedis se trateaza cu antimicotice locale aplicate o data sau de doua ori pe zi timp de 3-4 saptamani. Intreruperea tratamentului va duce la reaparitia simptomelor. Respectarea duratei tratamentului este foarte importanta pentru vindecarea completa a infectiei cutanate.
Tratamentul local poate fi combinat cu un keratolitic (acid salicilic sau uree), in special in cazurile cu descuamare sau hiperkeratoza (piele ingrosata sau care se cojeste).
In cazurile cu inflamatie importanta sau prurit sever se poate administra, pentru o perioada scurta (cateva zile), un produs combinat pe baza de antimicotic si dermatocorticoid.
In cazurile severe, rezistente la tratamentul local sau in formele cronice se recomanda terapie antimicotica sistemica. Aceasta se va administra sub stricta supraveghere medicala.
NU se recomanda utilizarea in monoterapie a dermatocorticoizilor – agraveaza ciuperca piciorului!
Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. Herpesul genital este o infectie virala produsa de virusul herpes simplex. Sunt cunoscute doua tulpini: herpes simplex 1 si herpes simplex 2. Herpes simplex 1 este responsabil de herpesul labial (la nivelul buzei), in timp de herpes simplex 2 produce leziuni genitale.
Cum se transmite herpesul genital?
Herpes simplex 2 este aproape exclusiv o infectie cu transmitere sexuala, fiind responsabil de 70% din cazurile de herpes genital. Restul cazurilor sunt produse de herpes simplex 1. In mod normal, herpes simplex 1 se manifesta prin leziuni la nivelul buzei insa, printr-un contact oro-genital acesta poate fi responsabil de manifestari herpetice in regiunea genitala. Virusul poate fi transmis prin:
Contact direct cu leziuni active de herpes.
Saliva sau secretiile genitale – In cazul contactului cu leziuni herpetice active riscul de infectare creste de 1000 de ori comparativ cu absenta leziunilor la nivelul pielii. Absenta leziunilor cutanate NU exclude riscul transmiterii herpesului catre partener. (Studiile au arata ca riscul de transmitere este mai mare in primele zile de la vindecarea unui episod acut).
Virusul herpetic nu rezista in mediu, astfel transmiterea lui NU se poate face prin contactul cu obiecte contaminate (precum prosoape, lenjerie de pat, halate de baie, sapun, capacul toaletei).
Cum se manifesta?
Primoinfectia herpetica:
La primul contact cu virusul doua treimi din pacienti sunt asimptomatici. In felul acesta se explica numarul mare de purtatori sanatosi, fara istoric de leziuni cutanate. O treime din pacienti vor dezvolta leziuni cutanate la 3 – 12 zile de la contactul sexual infectant. Primul episod de boala poarta numele de primoinfectie herpetica si se manifesta astfel:
La femei – vulvo-vaginita acuta foarte dureroasa ce asociaza febra si stare generala alterata. La nivel cutanat se manifesta prin eritem (roseata), urmat de aparitia unor vezicule pline cu lichid, grupate in buchet, ce se rup cu usurinta formand eroziuni. Asociaza edem important si durere de intensitate mare. Sunt localizate la nivelul musoasei vulvare. Pot afecta mucoasa vaginala, colul uterin, perineul si fesele. Pot fi prezente adenopatii inghinale (ganglioni mariti) si disconfort la urinare. Vindecare in 3 saptamani de la debut.
La barbati – primoinfectia herpetica este mai putin severa. Se manifesta prin eritem si vezicule ce se rup rapid, lasand eroziuni. Localizarile cele mai frecvente sunt pe gland, preput si teaca penisului.
Herpes genital recurent:
Recurentele herpesului genital au o medie de 3-4 reactivari/an, fiind mai frecvente in primii ani de la primoinfectie. Recidivele sunt favorizate de scaderea imunitatii celulare: menstruatie, contact sexual, stres, infectii, febra, traumatisme locale si expunere la soare. In cazul recurentelor, manifestarile clinice sunt mai putin zgomotoase. Episodul herpetic debuteaza cu o senzatie de arsura/durere ce persista 1-2 zile, fiind urmata de aparitia unei eritem (roseata) asociat cu vezicule ce erodeaza rapid. Uneori poate asocia adenopatie locala (ganglioni mariti). Fara tratament se vindeca in 6-10 zile fara cicatrici.
Cum se trateaza herpesul genital?
In cazul pacientilor cu herpes genital este necesar un consult dermatologic.
Primoinfectia herpetica necesita tratament cu antivirale sistemice.
Herpesul genital recurent – in special formele usoare – necesita tratament antiviral local.
In cazul episoadelor hepetice cu recurente frevente (mai mult de 5 episoade/an) se recomanda tratament profilactic timp de 3-6 luni.
Herpesul genital nu se vindeca, avand recurente in numar variabil. Tratamentul local si sistemic se recomandata cu scopul de a:
Grabi vindecarea leziunilor cutanate.
Reduce severitatea si durata episoadelor herpetice.
Reduce frecventa episoadelor herpetice.
Reduce riscul transmiterii infectiei herpetice la partener.
Peelingul cu acid salicilic este una dintre cele mai populare si eficiente proceduri ce combat excesul de sebum si comedoanele. Acidul salicilic este un beta-hidroxi acid (BHA). Fiind o substanta liposolubila (se dizolva cu usurinta in sebum) patrunde la nivelul porilor avand ca rezultate diminuarea porilor, scaderea cantitatii de sebum si exfolierea pielii cu reducerea numarului de comedoane. De asemenea, are si important efect antiinflamator reducand numarul leziunilor active de acnee (leziunile rosii). Acidul salicilic este considerat cel mai eficient tratament al acneei comedoniene!
Inainte de efectuarea unui peeling medical cu acid salicilic pielea trebuie pregatit astfel:
Este obligatorie intreruperea administrarii medicamentelor cu risc crescut de sensibilizare si hiperpigmentare a pielii.
Oprirea utilizarii tratamentelor antiacneice pe baza de retinoizi sau hidroxiacizi cu 5-7 zile inainte de efectuarea procedurii.
Este contraindicat peelingul chimic in cazul pacientilor cu alergie la acidul salicilic, in cazul celor cu infectie herpetica activa, la pacientii in tratament sistemic cu Isotretinoin sau in cazul femeilor insarcinate.
In ce consta procedura?
Tenul se curata si se degreseaza cu solutii speciale, ce vor creste eficienta acidului salicilic.
Zona ochilor va fi protejata cu dischete umezite in apa.
Acidul salicilic va fi aplicat cu ajutorul unei pensule intr-un strat subtire si unifrom.
Acidul salicilic se mentine pe piele cateva minute dupa care se indeparteaza si se neutralizeaza.
Aplicarea unei creme hidratante.
Aplicare crema de fotoprotectie SPF 50.
Cum ingrijim pielea dupa peeling?
Dupa peelingul cu acid salicilic pacientul isi poate relua activitatea (nu necesita recuperare la domiciliu).
Se recomanda hidratarea intensiva a pielii in primele 48h post-procedura.
Fotoprotectia este obligatorie – se recomanda utilizarea cremelor de fotoprotectie SPF 50+! Este interzisa expunerea la soare in primele 4 saptamani dupa peeling!
Reluarea tratamentelor antiacneice se va face la recomandarea medicului dermatolog.
Care sunt reactiile adverse?
Eritem (roseata) insotit de o usoara inflamatie – dispar in primele ore post procedura.
Uscaciunea pielii.
Descuamarea – exfoliere usoara, cu aspect „fainos”. Se intaleaza in 3-5 zile de la procedura.
Cate sedinte sunt necesare?
Pentru un efect maxim se recomanda efectuarea a 4-6 sedinte la un interval de 2-4 saptamani (fara a depasi 6 saptamani). Numarul de sedinte va fi stabilit de medicul dermatolog in functie de severitatea seboreei si de numarul comedoanelor. Primele rezultate se observa dupa 1-2 sedinte.
Acest site foloseste cookie-uri si colecteaza informatii din browser pentru a afisa continutul site-ului si pentru a intelege audienta online. Accepta pentru moment dar poti oricand sa te razgandesti. SetariAccepta
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.