Acasa 2020 (Pagina 5)

An: 2020

veruci genitale
2aug.

Verucile genitale sau condiloamele acuminate sunt leziuni ce afecteaza zona genitala. Sunt una dintre cele mai frecvente infectii cu transmitere sexuala. Verucile genitale sunt produse de Papilomavirsul uman sau HPV. Se cunosc peste 200 de tulpini de HPV, insa numai cateva sunt responsabile de aparitia verucilor genitale (restul produc veruci cutanate). Cu toate ca numarul acestor tulpini este redus, ele asociaza un risc oncogen crescut, fiind responsabile de dezvoltarea cancerului de col uterin, penian, de cavitate bucala sau laringean.

Verucile genitale afecteaza toate grupele de varsta, insa sunt mai frecvente intre 20 si 30 de ani. Perioada de incubatie este variabila, de la cateva saptamani pana la cateva luni. Nu toti pacientii dezvolta leziuni. Persoanele cu un sistem imun competent nu dezvolta veruci genitale, celulele imune fiind capabile sa lupte cu virusul. Cei mai multi pacienti devin negativi dupa cativa ani de la momentul contaminarii. Pacientii cu sistem imun slabit sau fumatorii dezvolta mai frecvent veruci genitale. 

Transmiterea se realizeaza prin: contact sexual (oral, genital, anal) sau prin contact direct cu leziunile vizibile clinic.

Cum se manifesta?

Verucile genitale sau condiloamele acuminate se manifesta prin leziuni de culoarea tegumentului, brune sau roz, cu suprafata neregulata (cu aspect de “conopida”), ce afecteaza mucoasa genitala si tegumentul adiacent. Datorita maceratiei locale (umiditatii crescute) uneori pot avea un aspect albicios. La barbati se localizeaza la nivelul glandului, santului balano-preputial, teaca penisului sau scrot. La femei sunt localizate vulvar, la nivel vaginal sau la nivelul colului uterin. De asemenea, leziunile se pot dezvolta la nivelul mucoasei bucale sau anale. In general sunt asimptomatice, insa pot asocia senzatie de mancarime, arsura sau durere.

Condiloamele plane ale colului uterin  – sunt o categorie speciala de veruci genitale. Ele afecteaza colul uterin. Sunt dificil de observat in timpul unui control ginecologic de rutina. Au potential oncogen (cancerigen).

Cum se trateaza?

Tratamentul verucilor genitale este unul dificil si necesita vizite seriate la cabinetul medicului dermatolog. Principalele beneficii ale tratamentului dermatologic sunt:

  • Reducerea riscului de transmitere a virusului
  • Excluderea diagnosticului de cancer
  • Disparitia senzatiei de disconfort sau durere

Tratamentul verucilor genitale este recomandat INTOTDEAUNA de medicul dermatolog si se realizeaza sub STRICTA supraveghere medicala. Sunt de evitat tratamentele locale, ce se pot cumpara fara prescriptie medicala, acestea fiind destinate altor tipuri de veruci. Conduita terapeutica va fi stabilita de medicul dermatolog in functie de numarul, dimensiunea si localizarea verucilor precum si de starea de sanatate a pacientului.

Tratament local – medicul dermatolog va recomanda aplicarea la domiciliu a unor substante chimice. Tratamentul include substante precum imiquimod, podofilotoxina sau sinecatechine. Frecventa si modul de aplicare vor fi stabilite de medicul dermatolog. Asociaza reactii adverse importante: iritatii, arsuri, fimoza/parafimoza.

Electrocauterizarea – distrugerea termica a verucilor genitale folosind curentul electric.

Ablatia laser – distrugerea termica a condiloamelor cu ajutorul unul fascilul de lumina.

Crioterapia – tratarea leziunilor prin aplicare de azot lichid.

Excizia chirugicala – recomandata in cazurile rezistente la alte terapii sau in cazul leziunilor multiple/extinse.

Vaccinarea – Gardasil 9 – ofera protectie impotriva a 9 tulpini de HPV 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 si 58. Se poate administra la copii> 9 ani, adolescenti si adulti. Vaccinul nu ofera protectie impotriva tulpinilor deja prezente la pacient.

veruci negi
2aug.

Verucile (cunoscute popular ca negi) sunt leziuni cutanate benigne ce apar secundar infectarii celulelor superficiale ale pielii cu Papilomavirus uman sau HPV. Sunt cunoscute peste 200 de tulpini de HPV. Unele dintre acestea afecteaza pielea, in timp ce altele afecteaza mucoasa genitala sau bucala.

Verucile afecteaza toata grupele de varsta, insa sunt mai frecvente la copii si la adultii tineri. HPV este un virus contagios, ce se transmite cu usurinta in special pe pielea ce prezinta zgarieturi sau rani. Suprafata rugoasa a verucii poate leza pielea permitand dezvoltarea de noi leziuni pe aceeasi zona sau la distanta fata de aceasta. Perioada de incubatie este variabila de la 2 saptamani pana la 9 luni. Verucile au o crestere lenta astfel incat, uneori sunt necesare mai multe luni pentru ca acestea sa devina vizibile si sa deranjeze pacientul.

Cum se transmit?
  • Contact direct – contact interuman, inclusiv prin contact sexual (prin contactul direct cu leziunile cutanate).
  • Contact indirect – prin intermendiul unor obiecte/suprafete contaminate (prosoape, halate, sala de sport, piscina).
  • Ranile/zgarieturile frecvente explica incidenta crescuta a verucilor la copil.
  • Verucile se devolta in special pe zona supuse traumatismelor repetate.
De cate feluri sunt verucile?

Veruci vulgare sau veruci comune – se  prezinta sub forma unor leziuni rotund-ovalare, bine delimitate, de culoare pielii, cu suprafata rugoasa. Sunt localizate cel mai frecvent la nivelul mainilor (in special pe dosul mainii si la nivelul degetelor). Pot afectea si zona periunghiala. Sunt in numar variabil, de la o leziune pana la cateva zeci. Sunt asimptomatice. Sunt mai frecvente la copii.

Veruci plantare – sunt localizate la nivelul talpilor si au un aspect similar bataturilor. Se manifesta prin leziuni discoide, de culoarea pielii sau galbui, de consistenta dura si pot prezenta in suprafata puncte negre (mici hemoragii intralezionale). Sunt localizate pe zonele de maxima presiune de la nivelul talpii. Pot fi unice sau multiple. Datorita presiunii exercitate de propria greutate sunt foarte dureroase si produc impotenta functionala.

Veruci plane –  sunt leziuni rotund ovalare, de culoarea pielii, cu aspect turtit si suprafata neteda. Au dimensiuni mici de 1-4 mm, fiind dificil de observat. Pot avea aspect liniar secundar autocontaminarii prin grataj (scarpinare). Sunt localizate la nivelul fetei. Sunt mai frecvente la copii si la adultii tineri.

Papiloame – sunt leziuni pediculate, de culoarea pielii sau de culoare bruna, localizate la nivelul pliurilor. Originea lor este controversata. Foarte mult timp au fost considerate leziuni de origine virala. Afla mai multe despre papiloame. 

Veruci genitale – poarta numele de condiloame si sunt considerate boli cu transmitere sexuala. Citeste mai multe.

Cum tratam verucile?

Verucile se pot remite spontan (dispar fara tratament). Acest lucru este intalnit in special la copii, in timp de la adulti verucile au o evolutie pe termen lung. Majoritatea verucilor (cel putin cele cutanate) sunt benigne, insa necesita tratament dermatologic datorita contagiozitatii lor. Terapia verucilor genitale este abordata in sectiunea venerologie. Principalele metode de tratament sunt:

  • Electrocauterizare/radiocauterizare
  • Ablatie laser
  • Crioterapie
  • Excizie chirugicala
  • Tratament local cu substante cu efect distructiv – acid salicilic, acid lactic, uree
  • Preventia este cel mai bun tratament.
molluscum contagiosum
5iul.

Molluscum contagiosum este una dintre cele mai frecvente infectii virale intalnite la copil. Afecteaza in special copiii cu varste cuprinse intre 2 si 10 ani. Se caracterizeaza prin leziuni contagioase, ceea ce face ca transmierea lui sa se realizeze cu usurinta. 

Cum se poate transmite?

Molluscum contagiosum este o afectiune virala produsa de Poxvirus. Transmiterea virusului este favorizata de mediul umed (asa cum sunt piscinele). Perioada de incubatie este variabila, media fiind de 2 saptamani, dar in anumite cazuri poate ajunge pana la 6 luni de la momentul contaminarii. Principalii factori de risc pentru transmiterea molluscum contagiosum sunt:  dermatita atopica, mediul umed, colectivitatea, imunodeficiente innascute sau dobandite. Transmiterea se face prin:

  • Contact direct (piele pe piele) –  prin contactul cu leziunile de molluscum contagiosum.
  • Contactul cu obiecte contaminate – imbracaminte, prosoape, jucarii, piscine etc.
  • Autoinoculare – gratajul (scarpinarea) leziunilor urmat de contactul cu zone de piele sanatoasa (de exemplu – scarpinarea/atingerea leziunilor de la nivelul fetei creste riscul aparitiei de noi leziuni la nivelul degetelor sau mainii).
Cum se manifesta?
  • Mici leziuni hemisferice, de culoarea pielii sau roz-rosii, ce prezinta o depresiune centrala, avand dimensiuni de la cativa mm la maxim 1cm. Pot fi izolate sau grupate.
  • Prin exprimarea continutului (prin stoarcerea lor) se exteriorizeaza un material alb, grunjos.
  • Localizare –   fata, gat, trunchi si membre. Sunt localizate, in general, pe zone expuse.
  • Uneori pot asocia senzatie de mancarime sau disconfort.
  • Leziunile se rup cu usurinta, ceea ce favorizeaza extinderea lor.
Cum se trateaza?

Chiuretare – procedura simpla si rapida ce presupune extractia leziunilor de molluscum contagiosum cu ajutorul unei chiurete. Procedura permite indepartarea in totalitate a leziunilor. Procedura este complet nedureroasa – se efectueaza sub anestezie topica (crema anestezica). Sangerarea este minima iar leziunile se vindeca fara cicatrici.

Electrocauterizare/Radiocauterizare – Procedura consta in distrugerea termica a leziunilor de molluscum contagiosum. Se realizeaza sunt anestezie locala.Leziunile se vindeca fara cicatrici.

Ablatia laser –  este o alta procedura eficienta. Se efectueaza sub anestezie locala si presupune distrugerea leziunilor cu ajutorul unui fascicul de lumina. Recupare fara cicatrici. 

Tratament local: presupune aplicarea unor substante chimice (hidroxid de potasiu sau acid salicilic) cu rolul de a distruge leziunile. Este recomandat in cazul leziunilor mari. Reactii adverse – iritatie, arsura chimica, senzatie de usturime sau durere la aplicarea produsului.  Necesita complianta crescuta din partea pacientului si constanta din partea parintilor, fiind necesar un tratament de cateva saptamani.

Cum prevenim aparitia leziunilor?
  • Spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun.
  • Evitati contactul cu leziunile de molluscum contagiosum.
  • Nu imprumutati/nu folositi la comun obiectele personale (ex. prosoape, imbracaminte).
  • Evitati manipularea/extractia/scarpinarea leziunilor de molluscum contagiosum.
  • Acoperirea tuturor leziunilor cu imbracaminte sau pansamente.
  • Evitati frecventarea piscinelor pana la vindecarea completa a leziunilor.
Se recomanda consult dermatologic:
  • Leziunile sunt localizate la nivelul fetei, gatului sau in zona genitala
  • Leziunile sunt localizate pe mai mult de 2 zone.
  • Leziunile sunt dureroase, inflamate.
  • Pacientul sufera de dermatita atopica.
  • Risc crescut de transmirere comunitara (ex. gradinita, scoala).
dermatita atopica adult
26iun.

Dermatita atopica este o afectiune cronica, inflamatorie ce se caracterizeaza prin xeroza cutanata (piele uscata) si prurit intens (senzatie de mancarime). Dermatita atopica afecteaza in special copiii, insa poate fi intalnita si la adulti. In cazul adultilor, dermatita atopica poate continua forma debutata in copilarie sau se poate dezvolta de novo (debuteaza la varsta adulta, fara ca pacientul sa aiba istoric de atopie).

Studiile au aratat ca 10% din copiii cu dermatita atopica vor suferi de aceasta boala si la varsta adulta. In 10-15% din cazuri dermatita atopica debuteaza dupa varsta de 15 ani, iar in 5% din cazuri dupa 40 de ani.

Mecanismul de producere al dermatitei atopice este unul complex si insuficient inteles. In prezent, dermatita atopica este considerata rezultatul unei combinatii de factori, dintre care cei mai importanti sunt: genetici, imunologici, infectiosi si de mediu. Puteti citi mai multe aici.

Cum se manifesta dermatita atopica a adultului?

Dermatita atopica a adultului are manifestari clinice variabile:

  • Pruritul  – senzatia de mancarime este intensa si dificil de calmat. Este unul din principalii factori ce intretin leziunile de dermatita atopica.
  • Xeroza cutanata  – uscaciunea pielii in grade variabile.
  • Leziunile cutanata sunt in general lichenificate – pielea este ingrosata, hiperpigmentata (de culoare maronie), uscata, aspra, cu cadrilajul normal al pielii accentuat (ridurile fine de la nivelul pielii sunt adanci si vizibile) si cu leziuni excoriate secundare gratajulului.
  • Localizarea leziunilor este simetrica, fiind afectate: zona gatului, spatelui, articulatia pumnului, gleznele, plica cotului si zona din spatele genunchilor. De asemenea, zona perioculara si periorala sunt frecvent afectate.
  • Dermatita manii este o manifestare frecventa a dermatitei atopice a adultului. Poate fi prima manifestare a acesteia. Are o frecventa mai mare datorita factorilor ocupationali (contactul frecvent si prelungit cu apa, detergenti sau solventi). Se manifesta in special prin uscaciune severa, roseata si fisuri dureroase.
  • Exudatia si crustele hematice sunt mai rar intalnite la adult, ele fiind semn de suprainfectie bacteriana.
Care este tratamentul dermatitei atopice?

Obicectivele tratamentului sunt:

  • Refacerea barierei cutanate prin reducerea expunerii la factorii agravanti si utilizarea regulata a cremelor hidratante. Citeste mai multe despre masurile generale de ingrijire.
  • Combaterea inflamatiei si remiterea pruritului prin utilizarea intermitenta si sub supraveghere medicala a dermatocorticoizilor

In cazurile moderat severe sau rezistente la masurile generale de ingrijire, se pot administra la recomandarea medicului dermatolog:

  • Dermatocorticoizi
  • Inhibitori de calcineurina
  • Antibiotice locale sau sistemica
  • Antihistaminice
  • Corticoterapie sistemica
  • Fototerapie 

Tratamentul dermatitei atopice este unul complex, personalizat si adaptat varstei pacientului si formei clinice. Este un tratament pe termen lung, ce presupune complianta crescuta din partea pacientului, vizite regulate la cabinetul medicului dermatolog, evitarea factorilor agravanti si aplicarea constanta a emolientelor.

Tratament dermatita atopica
26iun.

Tratamentul dermatitei atopice este unul complex si include terapii dermatologice, respectarea unor masuri generale de ingrijire si schimbarea stilului de viata. Tratamentul trebuie adaptat formei clinice si severitatii leziunilor si are ca scop: controlul senzatiei de mancarime (prurit), reducerea inflamatiei, remiterea infectiilor, refacerea barierei cutanate si prevenirea dezvoltarii de noi leziuni. 

Tratamentul dermatitei atopice este unul de lunga durata, ce se poate intinde pe perioade de luni sau chiar ani de zile. Principalele principii de tratament sunt:

  • Evitarea factorilor agravanti (acolo unde este posibil)
  • Hidratarea pielii prin utilizarea regulata a emolientelor (de exemplu – Lipikar, Xeracalm)
  • Tratament dermatologic intermitent – in perioadele de agravare a bolii.
Tratament local

Dermatocorticoizi – sunt tratamentul de electie in dermatita atopica. Se utilizeaza sub stricta supraveghere medicala iar schema de tratament va fi stabilita de medicul dermatolog. Se aplica pe suprafete cutanate mici si pe perioade scurte de timp. Abuzul de dermatocorticoizi asociaza reactii adverse importante: atrofia pielii, roseata, telangiectazii, hiperpigmentare, dermatite sau agravarea infectiilor cutanate. Fata si zona pliurilor sunt cele mai susceptibile de a dezvolta reactii adverse. In asociere cu emolientele, dermatocorticoizii duc la remiterea leziunilor cutanate. Cu toate acestea, reticenta parintilor fata de dermatocorticoizi, duce frecvent la esecul terapeutic.

Inhibitori de calcineurina – sunt utilizate ca tratament de intretinere in cazul formelor de dermatita atopica dificil de controlat. Inlocuiesc cu succes dermatocorticoizii, neavand reactiile adverse ale acestora. Pot fi utilizate la copii cu varsta de peste 2ani! 

Antibiotice locale – recomandate in cazul leziunilor suprainfectate.

Tratament sistemic

Antihistaminice – au efecte modeste pe senzatia de mancarime din dermatita atopica. Pot fi utile in cazul rinitei alergice asociate. 

Antibioticele sistemice – sunt recomandate in infectiile importante. In infectiile superficiale si limitate este suficient tratamentul local.

Important! Nu se recomanda utilizarea terapiilor naturiste, pe baza de plante, leacuri babesti sau produse de provenienta indoielnica ce pot agrava si complica evolutia unei dermatite atopice active!!

Dermatita atopica - ingrijire
26iun.

Dermatita atopica este o afectiune cronica, necontagioasa, ce se caracterizeaza prin perioade de remisie si recadere. Respectarea unor masuri generale de ingrijire reduce riscul si frecventa perioadelor de acutizare (agravare). De cele mai multe ori, pacientii cu dermatita atopica prezinta o agravare leziunilor cutanate in contextul modificarii/intreruperii rutinei de ingrijire sau expunerii la anumiti factori agravanti.

Factori agravanti

Factorii agravanti sunt de cele mai multe ori responsabili de activarea unei dermatite atopice bine controlate sau de lipsa raspunsului de tratamentul dermatologic (in ciuda aplicarii corecte si respectarii in totalitate a  recomandarilor medicului).  Ei poti fi externi sau interni. Factorii externi sunt reprezentati de alergenii sau iritantii ce intra in contact direct cu pielea, in timp ce factorii interni (ex. alimente, stres) actioneaza din interior. Identificarea factorului agravant poate fi dificila, episoadele de acutizare avand loc la un interval variabil de la momentul expunerii. Principalii factori agravanti sunt:

  • Iritanti – tesaturile din lana sau materiale sintetice, sapun, sampon, gel de dus, detergent sau dezinfectant. Servetele umede contin de cele mai multe ori parfum sau iritanti.
  • Alergeni de contact – parfum, aditivii continuti de tratamentele topice (locale), metale (nichel) sau latex.
  • Aeroalergeni  (alergeni din aer) – polen, acarieni, par de pisica sau caine, mucegaiuri, praf, gandaci de bucatarie.
  • Alimente – lapte de vaca, oua, aluna, arahide, soia, peste, sucurile naturale de fructe sau legumele crude.
  • Factori de mediu – temperaturi extreme, umiditate scazuta, expunere la vant. Dermatita atopica se agraveaza in perioadele de iarna si se amelioreaza vara.
  • Alti factori – transpiratia agraveaza dermatitat atopica prin efectul iritativ si cresterea senzatiei de mancarime; hipersalivatia asociata aparitiei dentitiei; diversificarea alimentatiei; fumul de tigara.
Rutina de ingrijire

Respectarea unor masuri generale de ingrijire ajuta la reducerea uscaciunii pielii, a iritatiei si senzatiei de mancarime. In acelasi timp, previne acutizarile dermatitei atopice.

  • Dusuri scurte, de maxim 10-15minute, cu apa calduta (de evitat apa fierbinte). Evitarea bailor lungi sau cu spuma, in special in formele moderat/severe de dermatita atopica. Apa fierbinte produce deshidratarea suplimentara a pielii si accetuneaza senzatia de mancarime.
  • Utilizarea unor sapunuri/geluri de spalare blande sau fara sapun (de tip Syndet).
  • Hidratarea pielii este obligatorie dupa dus. Se recomanda produse emoliente special concepute pentru pielea uscata/foarte uscata. Produsele nu trebuie sa contina parfum. Produsele sub forma de crema sau balsam sunt cele mai  recomandate.
  • Utilizarea cremelor de fotoprotectie. Se recomanda produse ce contin filtru mineral. De evitat produsele pe baza de filtre chimice. 
  • Purtarea hainelor de bumbac in contact direct cu pielea. De evitat imbracarea exagerata a copilului (caldura si transpiratia agraveaza dermatita).
  • Utilizarea unui umidificator – in perioadele de iarna aerul din locuite este uscat, favorizand deshidratarea pielii si agravarea dermatitei. Mentinerea umiditatii aerului la un nivel nomal previne aparitia leziunilor.
  • Evitarea scarpinatului – senzatia de mancarime este cel mai frecvent simptom. Prin evitarea bailor fierbinti, a transpiratiei, a stresului si contactului cu iritanti senzatia de mancarime poate fi dimineata.
  • Evitarea stresului – aparitia dentitiei, mediul mult prea cald sau lipsa somnului sunt doar cativa factori ce pot intretine/agrava leziunile.
  • Evitarea factorilor agravanti.
up-arrow-1