Dermatita atopica debuteaza in mod caracteristic in primul an de viata. Aproximativ 60% din cazuri apar in primele 6 luni de viata si pana la 85% din cazuri pana la varsta de 5 ani. Dermatita atopica se clasifica in mai multe forme clinice, in functie de varsta si de localizarea leziunilor:
Dermatita atopica a sugarului si copilului mic (3 luni – 2ani)
Debuteaza in jurul varstei de 3-6 luni
Se manifesta prin leziuni cu aspect eczematos, rosu intens, cu margini slab delimitate
Suprafata leziunilor este acoperita de vezicule, fisuri si cruste
Leziunile afecteaza zona fetei, in special zona obrajilor, barbiei si fruntii. NU afecteaza zona nasului si zona scutecului
Leziunile sunt bilaterale In jurul varstei de 8-10 luni sunt afectate si zonele de extensie (coate si genunchi)
Xeroza cutanata (piele uscata)
Prurit (senzatie de mancarime) – copilul este agitat, plange iar somnul este nelinistit
Dermatita atopica a sugarului si copilului mic
Dermatita atopica a copilului mic – prescolar (2-7ani)
Poate sa apara de novo sau ca o continuare a formei precedente
Leziunile au un aspect lichenificat – tegumentul este ingrosat, cadrilajul normal al pielii este accestuat (ridurile de pe suprafata pielii sunt vizibile)
Localizate – coate, genunchi, articulatia pumnului si zona gleznelor. Poate fi afectata si zona genitala. Pe masura ce copilul creste leziunile isi modifica localizarea, afectand in special plica cotului si zona din spatele genunchiului
Pruritul este intens
Copilul se scarpina intens ducand la acutizarea sau suprainfectarea leziunilor
Inregistreaza agravari sezoniere – toamna si iarna
Dermatita atopica a copilului mic – prescolar
Dermatita atopica a copilului mare (8 ani – pubertate)
Leziunile sunt frecvent lichenificate
Uscaciune cutanata importanta
Pruritul este intens
Leziunile sunt localizate la nivelul plicii cotului si in spatele genunchiului (fosa poplitee). In aceasta etapa pot fi afectate si zona perioculara (pleoape), periorala (in jurul gurii) si gatul
Poate fi afectata si zona degetelor si palmelor – eczema mainii
Pe masura ce copilul se apropie de perioada de pubertate leziunile de dermatita atopica se vindeca
Cu toate acestea, o usoara uscaciune a pielii va persista toata viata.
Dermatita atopica a copilului mare
Dermatita atopica afecteaza 15-20% dintre copii. Adultii dezvolta mult mai rar boala. Din pacate, evolutia bolii si varsta de remisie sunt impredictibile. In general, formele de dermatita atopica cu debut inainte de varsta de 2 ani asociaza o rata mai mare de vindecare comparativ cu formele dezvoltate de copilul mare sau adolescent.
Dermatita atopica este o afectiune inflamatorie cronica, eczematoasa, intens pruriginoasa, ce debuteaza in copilarie. Persoanele ce sufera de dermatita atopica asociaza frecvent rinite alergice sau astm.
Care sunt cauzele?
Dermatita atopica are la baza interactiunea complexa dintre factorii imunologici, genetici si cei de mediu.
Predispozitia genetica – 70% dintre persoanele afectate au istoric familial de atopie. Se transmite in special pe linie materna.
Alterarea functiei de bariera cutanata – reprezinta alterarea sistemului de autoprotectie a pielii. Acest sistem este format din 2 componente importante – stratul hidrolipidic (alcatuit din apa si lipide esentiale) si stratul cornos (primul strat de piele). La pacientii cu dermatita atopica exista un deficit de molecule ce au ca rezultat reducerea cantitatii lipidelor (grasimi), modificarea structura stratului cornos si cresterea pH-ului pielii, ce duc la pierderea transcutanata de apa si in final deshidratarea si uscarea excesiva a pielii.
Dezechilbru imunologic – pe fondul disfunctiei barierei cutanate si a interactiunii cu factorii de mediu se produce o activare a sistemului imun cu aparitia inflamatiei.
Factorii de mediu – modificarea stilului de viata, urbanizarea si cresterea standardului de igiena au transformat factorii de mediu in una din principalele cauze de atopie. Principalii factori de mediu sunt:
Cresterea standardului de igiena, spalatul excesiv si utilizarea detergentilor si sapunurilor puternic degresante au dus la o crestere a agresiunii asupra tegumentelor cu uscarea si iritarea excesiva a acestora.
Acumularea alergenilor la domiciliu prin schimbarea stilului de viata (acarieni sau animale de companie).
Modificarea comportamentului alimentar prin introducerea de alimente noi (in special fructe exotice, arahide, alune). Diversificarea precoce a alimentatiei pare sa creasca frecventa dermatitei atopice.
Expunerea mai redusa la infectii prin curatenie excesiva si utilizarea frecventa a antibioticelor. Situatia este intalnita in special a familiile bogate si cu putini copii. Igiena excesiva ar fi responsabila, printre altele, de lipsa producerii colonizarii microbiene fiziologice, cu o scadere a capacitatii de aparare a pielii si un risc mai mare de suprainfectie a leziunilor de dermatita atopica cu Stafilococul auriu.
Expunerea la frig, vant si umiditatea scazuta agraveaza dermatita atopica. De asemenea, expunerea la termperaturi mari intensifica senzatie de mancarime. In general, in lunile de vara dermatita atopica se amelioreaza.
Stresul – Indiferent ca vorbim de stresul fizic, psihic sau social, el poate induce agravarea dermatitei atopice indiferent de varsta (atat la adulti cat si la copii). Stresul poate imbraca diferite forme: o raceala usoara, schimbarea scolii, probleme in familie sau aparitia dentitiei. De asemenea, dermatita atopica poate fi sursa de stres prin senzatia de mancarime intensa pe care o asociaza sau prin impactul estetic.
Cum se manifesta?
Dermatita atopica se manifesta diferit in functie de varsta pacientului, de localizarea si vechimea leziunilor. Principalele manifestari clinice sunt:
Xeroza cutanata sau piele uscata
Eritem sau roseata
Mici vezicule pline cu lichid clar ce se rup secundar gratajului (la scarpinat) si care lasa in urma o suprafata exudativa (care zemuie)
Lichenificare – tegumente ingrosate, cu accentuarea ridurilor de pe suprafata pielii
Prurit intens si greu de controlat (mancarime de piele)
In raport cu diferitele perioade de varsta distingem mai multe forme:
Dermatita atopica a copilului – cu forma sugarului si copilului mic; forma copilului prescolar si forma copilului mare
Dermatita atopica a adultului
Evolutia dermatitei atopice
Dermatita atopica este o afectiune cronica cu evolutie ondulanta. Infectiile respiratorii si eruptiile dentare pot declansa agravari ale dermatitei atopice la sugar si la copilul mic. Factorii ce pot provoca agravari ale dermatitei atopice, indiferent de varsta, sunt: transpiratia excesiva (emotia, exercitiul fizic, caldura, ocluzia prin imbracaminte sau creme de corp), contactul cu lana sau materialele sintetice, detergentii agresivi.
Dermatita seboreica a nou nascutului, cunoscuta popular sub numele de “crusta de lapte”, este o afectiune cutanata intalnita la o mare parte dintre bebelusi. Debuteaza in jurul varstei de 3 saptamani, cu un varf al manifestarilor cutanate la 3 luni si remitere in jurul varstei de un an. Fiind printre primele afectiuni dermatologice ale nou nascutului, reprezinta o sursa majora de stres pentru parinti.
Care este cauza?
Excesul de sebum – este principalul factor implicat in dezvoltarea dermatitei seboreice. Productia de sebum este controlata de hormonii androgeni (transmisi inainte de nastere de la mama la fat sau prin laptele matern).
Infectie fungica – Excesul de sebum de la nivelul pielii favorizeaza dezvoltarea unei ciuperci saprofite numita Malassezia furfur. Aceasta ciuperca este prezenta in mod normal la nivelul pielii, insa in momentul in care prolifereaza peste limitele normale devine patogena. In acest caz, dermatita seboreica raspunde bine la tratamente antimicotice locale.
Alte cauze – variatiile de temperatura, umiditatea crescuta, obezitatea, produsele de ingrjire pe baza de alcool.
Dermatita seboreica a nou nascutului nu este contagioasa si nu este secundara unei igiene precare sau ingrijirii necorespunzatoare a pielii bebelusului.
Cum se manifesta?
Eritem (roseta)
Cruste sau coji groase, aderente, de culoare galbena, de consistenta grasoasa
Pielea este grasa sau uleioasa
Localizarea leziunilor – scalp (in special varful capului), fata (sprancene, nas sau obraji), urechi, gat si zona scutecului.
Leziunile debuteaza la nivelul scalpului. Pot ramane limitate la acest nivel sau pot progresa, extinzandu-se la nivelul fetei sau pe alte zone.
Cum se trateaza?
Evolutia dermatitei seboreice este autolimitata. Se vindeca de la sine in cateva saptamani-luni. Formele usoare nu necesita tratament dermatologic, respectarea unor reguli simple de igiena fiind suficiente:
In formele usoare – se recomanda spalarea mai frecventa cu sampoane special concepute pentru bebelusi. Crustele se pot inlatura, dupa samponare, prin masarea delicata a scalpului bebelusului .
In cazul crustelor aderente se recomanda aplicare unor emoliente timp de cateva minute, urmata de indeparatrea acestora cu o perie speciala, moale, ce nu traumatizeaza scalpul bebelusului.
Pentru cazurile mai severe se recomanda consult dermatologic.
Cand trebuie sa mergem la medicul dermatolog?
Cand tratezi pentru prima data dermatita seboreica a nou nascutului.
Cand este afectata zona scutecului.
Cand sunt afectate mai multe zone ale corpului.
Cand dermatita nu se amelioreaza sau se agraveaza sub masurile simple de ingrijire.
Cand pielea bebelului devine eritematoasa (rosie), calda la palpare sau supureaza .
In cazul bebelusilor cu deficit imun (sistem imunitar scazut).
Afla mai multe despre afectiunile cutanate la nou nascut.
Dermatita seboreica este o afectiune cutanata frecventa, ce afecteaza in principal scalpul si fata. Are o evolutie cronica, in puseuri, cu perioade de remisie si recadere. Nu este contagioasa. Afecteaza in special adolescentii si adultii tanari, insa poate fi intalnita si la bebelusi sau varstnici. Barbatii sunt mai frecvent afectati.
De ce apare dermatita seboreica?
Mecanismul de aparitie al dermatitei seboreice nu este pe deplin inteles. Sunt implicati o serie de factori ce pot varia in functie de particularitatile fiecarui individ:
Compozitia sebumului – sebumul este produs de glandele sebacee si este alcatuit dintr-un complex de lipide. Sebumul este responsabil de scalpul gras (par gras) si de aspectul uleios al tenului (seboree). La pacientii cu dermatita seboreica, sebumul prezinta un nivel crescut de lipide, colesterol si trigliceride.
Fungi – Malassezia furfur este o ciuperca ce traieste in mod normal la nivelul scalpului (este un fung saprofit). Nivelul crescut de sebum favorizeaza proliferarea (inmultirea) ei. Raspunsul bun la terapiile antimicotice sustin rolul Malasseziei furfur in mecanismul dermatitei seboreice.
Genetic – risc mai mare de a dezvolta dermatita seboreica daca unul dintre parinti a suferit de aceasta boala.
Factorii de mediu – variatiile de temperatura si umiditatea excesiva. Dermatita seboreica se agraveaza in perioada iernii, cu ameliorare vara, in special dupa expunerea la soare.
Asocierea cu afectiuni neuropsihice – boala Parkinson, Alzheimer, schizofrenia sau epilepsia.
Stresul, depresia si anxietatea pot induce dermatita seboreica.
Consumul de alcool.
Cum se manifesta?
Manifestarile dermatitei seboreice variaza in functie de localizarea leziunilor. Afecteaza zonele bogate in sebum (scalp, fata, zona decolteului, ombilic, axila si inghinal). Se manifesta prin eritem (roseata), scuame (coji) de culoare galbena, de consistenta grasa si prurit (senzatie de mancarime) de intensitate variabila. Leziunile sunt simetrice.
Zona fetei – leziuni eritematoase (rosii), acoperite de scuame groase, aderente si grasoase localizate de electie in zona intersprancenoasa si la nivelul pliurilor nazo-labiale. Regiunea urechilor este frecvent afectata. Uneori poate fi afectata si zona pleoapelor, ducand la blefarite dificil de tratat.
Zona scalpului – forma usoara de dermatita seboreica se manifesta prin matreata fina si par gras, ce da un aspect neingrijit podoabei capilare. Formele mai severe se manifesta prin roseata, scuame aderente si prurit intens. Leziunile sunt localizate cu predilectie in zona occipitala (ceafa), tample si retroauricular (in spatele urechii).
O forma particulara este dermatita seboreica a noului nascut. Cititi mai multe aici.
Cum se trateaza dermatita seboreica?
Dermatita seboreica localizata la nivelul fetei:
Utilizarea unor geluri de spalare special concepute pentru tenul mixt/gras.
Dermatocosmetice antiseboreice – recomandate pentru formele usoare de dermatita seboreica, ce asociaza scuame fine si eritem discret. Agentii activi calmeza manifestarie cutanate si ajuta la intretinerea rezultatelor. Pot fi utilizate pe termen lung.
Dermatocorticoizii – se vor utiliza la recomandarea medicului dermatolog. Se recomanda in cazurile moderat severe, rezistente la terapiile dermato-cosmetice. Se utilizeaza pe perioade scurte de timp (maxim doua saptamani).
Inhibitori de calcineurina, antimicoticele locale sau metronidazolul – sunt alternative terapeutice destinate cazurilor moderat severe.
Dermatita seboreica localizata la nivelul scalpului:
Sampoane antiseboreice si antifungice – contin ingrediente active precum sulfura de seleniu, ketoconazol, ciclopirox sau acid salicilic. Samponul se mentine in contact cu scalpul timp de 5-10 minute apoi se clateste.
Solutii cu acid salicilic – se recomanda in cazurile ce asociaza scuame groase la nivelul scalpului. Poate fi combinat cu dermatocorticoizi.
Pentru matreata – forma usoara de dermatita seboreica – se recomanda spalarea mai frecventa a scalpului si aplicarea alternativa a 2-3 sampoane.
Tratamentul rozaceei variaza in functie de stadiul clinic si de simptomatologia pacientului. De asemenea, trebuie sa tinem cont si de impactul negativ pe care rozaceea il are asupra calitatii vietii pacientilor fiindu-le atribiute, in mod eronat, anumite vicii. Formele usoare nu necesita tratament medicamentos, o rutina de ingrijire personalizata fiind suficienta pentru a controla simptomele cutanate. In cazul formelor severe sau recalcitrante, sunt necesare terapii combinate atat locale cat si sistemice. In absenta tratamentului rozaceea se agraveaza.
Reguli generale de ingrijire a pielii
Fotoprotectia este obligatorie! Se recomanda produsele ce asigura protectie solara UVB+UVA, cu SPF>30 si filtru mineral. Absenta fotoprotectiei duce la agravarea manifestarilor cutanate.
Curatarea fetei se va face cu geluri blande, special concepute pentru tenul uscat/sensibil. Clatirea fetei se va face cu apa calduta (de evitat apa fierbinte).
Utilizarea zilnica a cremelor hidratante. Se recomanda utilizarea produselor dermato-cosmetice special concepute pentru tenul sensibil. Hidratarea corecta reduce roseata, amelioreaza disconfortul cutanata si creste toleranta fata de tratamentele locale.
Evitarea factorilor favorizanti – factori de mediu (expunere la soare, vant, variatiile de temperatura, umiditate crescuta sau temperaturi inalte sau scazute), alimente si bauturi fierbinti, alimente picante, cafeaua, bauturile alcoolice (vin rosu), sauna, efortul fizic intens, stresul.
NU se recomanda produsele de demachiere astringente sau pe baza de alcool.
NU se recomanda utilizarea produselor de gomaj (scrub).
NU se recomanda utilizarea produselor de machiaj tip waterproof – sunt dificil de curatat si produc iritarea suplimentara a pielii.
NU se recomanda produsele ce contin parfum, alcool, mentol, camfor, acid glicolic, acid lactic sau uree.
Pentru o rutina completa si corecta de ingrijire va recomand urmatorul video (al Academiei Americane de Dermatologie).
Tratament local
Acid azelaic – Este recomandat in cazul eritemului difuz (stadiul I) si leziunilor inflamatorii (stadiul II). Se gaseste sub forma de gel sau crema. Actioneaza si pe petele pigmentare, ducand la estomparea lor. La initierea tratamentului apar reactii adverse precum: senzatie de arsura, intepatura (in primele 10-15 minute de la aplicare), uscaciunea pielii sau iritatie (daca nu se respecta recomandarile medicului dermatolog).
Metronidazol – Este eficient atat pe roseata (stadiul I) cat si pe leziunile inflamatorii (stadiul II). Se gaseste sub forma de gel, mixtura sau crema. Poate fi utilizat ca tratament de lunga durata sau cu aplicare intermitenta cu scopul mentinerii rezultatelor. Reactii adverse – uscaciune, senzatie de arsura, iritatie.
Brimodinina – Actioneaza pe eritemul tranzitor si pe reseata permanenta (stadiul I). Este un tratament eficient, ce produce vasoconstrictia vaselor de la nivelul fetei, cu ameliorarea temporara a eritemului. Se aplica dimineata iar efectul ei persista pana la 12h. Reactii adverse: senzatie de arsura si dermatita de contact.
Ivermectina – Recomandata in rozaceea papulo-pustuloasa (stadiul II). Are efect antiinflamator si actioneaza asupra Demodex folliculorum. Tratamentul este de lunga durata si se administreaza sub stricta supraveghere medicala. Reactii adverse – uscaciune, senzatie de arsura sau mancarime, dermatita de contact, agravarea rozaceei.
Tratament sistemic
Antibioticele – reduc roseata si leziunile papulo-pustuloase. Dozele administrate sunt mai mici comparative cu cele antimicrobiene iar durata tratamentului se stabileste in functie de severitatea fiecarui caz. Odata controlata boala, administrarea antibioticului va fi oprita, iar pacientul va continua cu un tratament de intretinere. Majoritatea antibioticelor utilizate in tratarea rozaceei sunt fotosensibilizante, fotoprotectia fiind obligatorie pe perioada administrarii lor.
Derivati de vitamina A – Isotretinoinul – Este indicat in formele severe de rozacee, in cazurile rezistente la alte terapii sau cu intoleranta la antibiotice. Dozele recomandate vor fi mai mici ca in acnee, insa tratamentul poate fi de lunga durata (luni-ani). Tratamentul cu derivati de vitamina A se administreaza sub stricta supraveghere medicala asociind reactii adverse importante.
Tratamentul laser
Eritemul persistent cat si telangiectaziile pot fi tratate cu laserul vascular sau IPL (lumina intens pulsata). Terapia laser are la baza principiul fototermolizei selective. Altfel spus, radiatia luminoasa emisa de laser are o anumita lungime de unda, ce va tinti un anumit cromofor – in cazul nostru hemoglobina din vasele de sange. Unda laser incalzeste si distruge vasul fara ca tesutul din jur sa fie afectat. Terapia laser nu se efectueaza in perioada verii. Sunt necesare in medie 4-6 sedinte, efectuate la interval de 4 saptamani.
Rozaceea este o afectiune cutanata inflamatorie, cu evolutie cronica, ce se manifesta prin roseata localizata in regiunea centro-faciala (pometi si nas).
Afecteaza persoanele adulte, dupa varsta de 30 de ani. Femeile sunt mai frecvent afectate ca barbatii, insa persoanele de sex masculin dezvolta forme mai severe de boala. Rozaceea este intalnita in special la persoanele cu fototip cutanat deschis – ochi albastri sau verzi, par blond sau roscat si piele alba ce se bronzeaza foarte greu si este predispusa la arsuri solare.
Cauze si factori agravanti pentru rozacee:
Rozaceea este o afectiune complexa, cu un mecanism de aparitie incomplet elucidat. De-a lungul timpului, s-au propus o serie de factori declansatori dintre care amintim anomaliile vasculare, procesul inflamator, actiunea unor microorganiste si factorii de mediu. Teoria actuala se bazeaza pe o asociere de factori interni si externi, rozaceea fiind rezultatul combinarii, in proportii variabile, a urmatorilor factori:
Vascular – este considerat cel mai important factor. Pacientii cu rozacee prezinta episoade de inrosire exagerata a fetei. Acest lucru se datoreaza unei flux sangvin mai crescut la acest nivel, cu vase de sange mai numeroase, de dimensiuni mai mari si cu o dispozitie mai superficiala fata de alte regiuni ale corpului. De asemenea, modificarile vasculare contribuie la initierea si intretinerea inflamatiei locale.
Infectios – In ceea ce priveste factorul infectios, au fost propuse 3 microorganiste cu rol in producerea rozaceei: Demodex folliculorum, Bacillus oleronius și Helicobacter pylori. Demodex folliculorum este un acarian, ce traieste in mod normal la nivelul pielii (saprofit). Este prezent in numar mai mare la pacientii cu rozacee. Studiile recente, au evidentiat prezenta unei agent microbian, numit Bacillus oleronius, la nivelul tubului digestiv al acarianului Demodex. Se pare ca Bacillus oleronius este responsabil de procesul inflamator prezent in rozacee, in timp de Demodex pare sa joace un simplu rol de vector. De asemenea, trebuie sa amintim de Helicobacter Pylori, bacterie ce traieste la nivelul stomacului, si care ar putea avea un rol in producerea rozaceei, insa acest aspect este unul controversat si necesita studii suplimentare.
Genetic – multi pacienti cu rozacee au o ruda ce sufera de aceasta afectiune.
Factori externi – expunerea la soare, frig sau vant, schimbarile bruste de temperatura, efortul fizic intens, consumul de alimente picante sau fierbinti, consumul de alcool (in special vin rosu), baile fierbinti, sauna, fumatul si stresul intretin si agraveaza roseata. De asemenea, utilizarea unor produse dermatocosmetice pe baza de uleiuri sau alcool pot agrava rozaceea.
Simptome rozacee
Manifestarile din rozacee variaza in functie de stadiul clinic. Simptomele cutanate difera de la o persoana la alta, iar intensitatea bolii poate fi usoara, moderata sau severa. Influenta factorilor interni, nerespectarea masurilor legate de stilul de viata si absenta tratamentului pot transforma o forma usoara in una severa. Rozaceea se caracterizeaza prin patru stadii clinice, fara a fi necesar ca o persoana sa treaca prin toate toate etapele de boala:
Eritem tranzitor
Este prima manifestare a rozaceei. Se caraterizeaza printr-o roseata (eritem) episodica, intermitenta, ce dureaza mai mult de 10 minute si este insotita de senzatie de arsura sau de intepatura. Afecteaza zona centrala a fetei – obraji si nas. Este frecvent declansata de stimuli externi precum expunere la soare, cosumul de alimente sau bauturi fierbinti sau efort fizic intens.
Stadiul I
Este stadiul cuperozic sau eritemato-telangiectazic. Se caracterizeaza printr-o roseata persista (mai mult de 3 luni) si telangiectazi (vase de sange dilatate, de culoare rosie). Telangiectaziile debuteaza in zona nasului, apoi afecteaza zona obrajilor, iar mai tarziu, se pot extinde in zona fruntii si barbiei. Pielea este sensibila, uscata, poate asocia senzatie de mancarine sau de arsura. Tenul prezinta intolerante la majoritatea produselor topice, inclusiv la cele recomandate pentru tratamentul rozaceei.
Stadiul II
Este stadiul papulo-pustulos. Pe zonele de roseata persistenta se dezvolta leziuni inflamatorii de tipul papule (leziuni rosii) si pustule (leziuni “cu cap alb”). Roseata si telangiectaziile sunt mai putin vizibile in acest stadiu al bolii, tabloul clinica fiind dominat de leziunile inflamatorii. Papulo-pustulele se vindeca in cateva saptamani. In acest stadiu rozaceea este frecvent confundata cu acneea. Spre deosebire de acnee, in rozacee nu intalnim comedoane (punctele negre) iar leziunile se vindeca fara cicatrici.
Stadiul III
Rareori rozaceea evolueaza in stadiul III. Afecteaza in special barbatii, fiind rar intalnita la femei. Se manifesta prin noduli profunzi, durerosi, hiperplazii ale glandelor sebacee (aspect de coaja de portocala), pori de dimeniuni mari si seboree importanta (ten gras). Toate aceste modificari au ca rezultat final aparitia fimelor (piele ingrosata, de culoare rosie, ce au aspect de coaja de portocala). Cea mai afectata zona este cea a nasului, purtand numele de rinofima, dar pot fi afectate si barbia, fruntea sau zona urechilor.
Stadiul IV
Este reprezentat de afectarea oculara. Afecteaza in special grupa de varsta 60-70 de ani. Se manifesta senzatie de mancarime, arsura, sindrom de ochi uscat si uneori tulburari de vedere. Tratarea rozaceei oculare se face in colaborare cu medicul oftalmolog.
Manifestari Rozacee
Tenul pacientilor cu acnee difera in fuctie de sex. Femeile au ten sensibil, uscat, in timp de barbatii au un ten gras, seboreic. Majoritatea barbatilor cu rozacee au un istoric de acnee, in timp ce femeile nu au acnee in antecedente.
Rozaceea este frecvent confundata de catre pacienti cu acnee, dermatitata sau alergodermia. Diagnosticul de rozacee este intodeauna stabilit de medicul dermatolog. Este un diagnostic clinica, rareori fiind necesare investigatii suplimentare.
Acest site foloseste cookie-uri si colecteaza informatii din browser pentru a afisa continutul site-ului si pentru a intelege audienta online. Accepta pentru moment dar poti oricand sa te razgandesti. SetariAccepta
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.