An: 2020

Dermatita atopica este o afectiune inflamatorie cronica, eczematoasa, intens pruriginoasa, ce debuteaza in copilarie. Persoanele ce sufera de dermatita atopica asociaza frecvent rinite alergice sau astm. 

Care sunt cauzele?

Dermatita atopica are la baza interactiunea complexa dintre factorii imunologici, genetici si cei de mediu.

Predispozitia genetica – 70% dintre persoanele afectate au istoric familial de atopie. Se transmite in special pe linie materna.

Alterarea functiei de bariera cutanata – reprezinta alterarea sistemului de autoprotectie a pielii. Acest sistem este format din 2 componente importante – stratul hidrolipidic (alcatuit din apa si lipide esentiale) si stratul cornos (primul strat de piele). La pacientii cu dermatita atopica exista un deficit de molecule ce au ca rezultat reducerea cantitatii lipidelor (grasimi), modificarea structura stratului cornos si cresterea pH-ului pielii, ce duc la pierderea transcutanata de apa si in final deshidratarea si uscarea excesiva a pielii.

Dezechilbru imunologic – pe fondul disfunctiei barierei cutanate si a interactiunii cu factorii de mediu se produce o activare a sistemului imun cu aparitia inflamatiei.

Factorii de mediu – modificarea stilului de viata, urbanizarea si cresterea standardului de igiena au transformat factorii de mediu in una din principalele cauze de atopie. Principalii factori de mediu sunt:

• Cresterea standardului de igiena, spalatul excesiv si utilizarea detergentilor si sapunurilor puternic degresante au dus la o crestere a agresiunii asupra tegumentelor cu uscarea si iritarea excesiva a acestora.
• Acumularea alergenilor la domiciliu prin schimbarea stilului de viata (acarieni sau animale de companie).
• Modificarea comportamentului alimentar prin introducerea de alimente noi (in special fructe exotice, arahide, alune). Diversificarea precoce a alimentatiei pare sa creasca frecventa dermatitei atopice.
• Expunerea mai redusa la infectii prin curatenie excesiva si utilizarea frecventa a antibioticelor. Situatia este intalnita in special a familiile bogate si cu putini copii. Igiena excesiva ar fi responsabila, printre altele, de lipsa producerii colonizarii microbiene fiziologice, cu o scadere a capacitatii de aparare a pielii si un risc mai mare de suprainfectie a leziunilor de dermatita atopica cu Stafilococul auriu.
• Expunerea la frig, vant si umiditatea scazuta agraveaza dermatita atopica. De asemenea, expunerea la termperaturi mari intensifica senzatie de mancarime. In general, in lunile de vara dermatita atopica se amelioreaza.
• Stresul  – Indiferent ca vorbim de stresul fizic, psihic sau social, el poate induce agravarea dermatitei atopice indiferent de varsta (atat la adulti cat si la copii). Stresul poate imbraca diferite forme: o raceala usoara, schimbarea scolii, probleme in familie sau aparitia dentitiei. De asemenea, dermatita atopica poate fi sursa de stres prin senzatia de mancarime intensa pe care o asociaza sau prin impactul estetic. 

Cum se manifesta?

Dermatita atopica se manifesta diferit in functie de varsta pacientului, de localizarea si vechimea leziunilor. Principalele manifestari clinice sunt:

• Xeroza cutanata sau piele uscata
• Eritem sau roseata 
• Mici vezicule pline cu lichid clar ce se rup secundar gratajului (la scarpinat) si care lasa in urma o suprafata exudativa (care zemuie)
• Lichenificare –  tegumente ingrosate, cu accentuarea ridurilor de pe suprafata pielii
• Prurit intens si greu de controlat (mancarime de piele)

In raport cu diferitele perioade de varsta distingem mai multe forme:

• Dermatita atopica a copilului  – cu forma sugarului si copilului mic; forma copilului prescolar si forma copilului mare
• Dermatita atopica a adultului

Evolutia dermatitei atopice

Dermatita atopica este o afectiune cronica cu evolutie ondulanta. Infectiile respiratorii si eruptiile dentare pot declansa agravari ale dermatitei atopice la sugar si la copilul mic. Factorii ce pot provoca agravari ale dermatitei atopice, indiferent de varsta, sunt: transpiratia excesiva (emotia, exercitiul fizic, caldura, ocluzia prin imbracaminte sau creme de corp), contactul cu lana sau materialele sintetice, detergentii agresivi.

Dermatita seboreica este o afectiune cutanata frecventa, ce afecteaza in principal scalpul si fata. Are o evolutie cronica, in puseuri, cu perioade de remisie si recadere. Nu este contagioasa. Afecteaza in special adolescentii si adultii tanari, insa poate fi intalnita si la bebelusi sau varstnici. Barbatii sunt mai frecvent afectati.

De ce apare dermatita seboreica?

Mecanismul de aparitie al dermatitei seboreice nu este pe deplin inteles. Sunt implicati o serie de factori ce pot varia in functie de particularitatile fiecarui individ:

• Compozitia sebumului – sebumul este produs de glandele sebacee si este alcatuit dintr-un complex de lipide. Sebumul este responsabil de scalpul gras (par gras) si de aspectul uleios al tenului (seboree). La pacientii cu dermatita seboreica, sebumul prezinta un nivel crescut de lipide, colesterol si trigliceride.
• Fungi –  Malassezia furfur este o ciuperca ce traieste in mod normal la nivelul scalpului (este un fung saprofit). Nivelul crescut de sebum favorizeaza proliferarea (inmultirea) ei. Raspunsul bun la terapiile antimicotice sustin rolul Malasseziei furfur in mecanismul dermatitei seboreice.
• Genetic – risc mai mare de a dezvolta dermatita seboreica daca unul dintre parinti a suferit de aceasta boala.
• Factorii de mediu – variatiile de temperatura si umiditatea excesiva. Dermatita seboreica se agraveaza in perioada iernii, cu ameliorare vara, in special dupa expunerea la soare.
• Asocierea cu afectiuni neuropsihice – boala Parkinson, Alzheimer, schizofrenia sau epilepsia.
• Stresul, depresia si anxietatea pot induce dermatita seboreica.
• Consumul de alcool.

Cum se manifesta?

Manifestarile dermatitei seboreice variaza in functie de localizarea leziunilor. Afecteaza zonele bogate in sebum (scalp, fata, zona decolteului, ombilic, axila si inghinal). Se manifesta prin eritem (roseata), scuame (coji) de culoare galbena, de consistenta grasa si prurit (senzatie de mancarime) de intensitate variabila. Leziunile sunt simetrice.

Zona fetei –  leziuni eritematoase (rosii), acoperite de scuame groase, aderente si grasoase localizate de electie in zona intersprancenoasa si la nivelul pliurilor nazo-labiale. Regiunea urechilor este frecvent afectata. Uneori poate fi afectata si zona pleoapelor, ducand la blefarite dificil de tratat.

Zona scalpului – forma usoara de dermatita seboreica se manifesta prin matreata fina si par gras, ce da un aspect neingrijit podoabei capilare. Formele mai severe se manifesta prin roseata, scuame aderente si prurit intens. Leziunile sunt localizate cu predilectie in zona occipitala (ceafa), tample si retroauricular (in spatele urechii).

O forma particulara este dermatita seboreica a noului nascut. Cititi mai multe aici.

Cum se trateaza dermatita seboreica?

Dermatita seboreica localizata la nivelul fetei:

• Utilizarea unor geluri de spalare special concepute pentru tenul mixt/gras.
• Dermatocosmetice antiseboreice – recomandate pentru formele usoare de dermatita seboreica, ce asociaza scuame fine si eritem discret. Agentii activi calmeza manifestarie cutanate si ajuta la intretinerea rezultatelor. Pot fi utilizate pe termen lung.
• Dermatocorticoizii –  se vor utiliza la recomandarea medicului dermatolog. Se recomanda in cazurile moderat severe, rezistente la terapiile dermato-cosmetice. Se utilizeaza pe perioade scurte de timp (maxim doua saptamani).
• Inhibitori de calcineurina, antimicoticele locale sau metronidazolul  –  sunt alternative terapeutice destinate cazurilor moderat severe.

Dermatita seboreica localizata la nivelul scalpului:

• Sampoane antiseboreice si antifungice – contin ingrediente active precum sulfura de seleniu, ketoconazol, ciclopirox sau acid salicilic. Samponul se mentine in contact cu scalpul timp de 5-10 minute apoi se clateste.
• Solutii cu acid salicilic – se recomanda in cazurile ce asociaza scuame groase la nivelul scalpului. Poate fi combinat cu dermatocorticoizi.
• Pentru matreata – forma usoara de dermatita seboreica – se recomanda spalarea mai frecventa a scalpului si aplicarea alternativa a 2-3 sampoane. 

Rozaceea este o afectiune cutanata inflamatorie, cu evolutie cronica, ce se manifesta prin roseata localizata in regiunea centro-faciala (pometi si nas).

Afecteaza persoanele adulte, dupa varsta de 30 de ani. Femeile sunt mai frecvent afectate ca barbatii, insa persoanele de sex masculin dezvolta forme mai severe de boala. Rozaceea este intalnita in special la persoanele cu fototip cutanat deschis – ochi albastri sau verzi, par blond sau roscat si piele alba ce se bronzeaza foarte greu si este predispusa la arsuri solare.

Cauze si factori agravanti pentru rozacee:

Rozaceea este o afectiune complexa, cu un mecanism de aparitie incomplet elucidat.  De-a lungul timpului, s-au propus o serie de factori declansatori dintre care amintim anomaliile vasculare, procesul inflamator, actiunea unor microorganiste si factorii de mediu. Teoria actuala se bazeaza pe o asociere de factori interni si  externi, rozaceea fiind rezultatul combinarii, in proportii variabile, a urmatorilor factori:

Vascular – este considerat cel mai important factor. Pacientii cu rozacee prezinta episoade de inrosire exagerata a fetei. Acest lucru se datoreaza unei flux sangvin mai crescut la acest nivel, cu vase de sange mai numeroase, de dimensiuni mai mari si cu o dispozitie mai superficiala fata de alte regiuni ale corpului. De asemenea, modificarile vasculare contribuie la initierea si intretinerea inflamatiei locale.

Infectios – In ceea ce priveste factorul infectios, au fost propuse 3 microorganiste cu rol in producerea rozaceei: Demodex folliculorum, Bacillus oleronius și Helicobacter pylori. Demodex folliculorum este un acarian, ce traieste in mod normal la nivelul pielii (saprofit). Este prezent in numar mai mare la pacientii cu rozacee. Studiile recente, au evidentiat prezenta unei agent microbian, numit Bacillus oleronius, la nivelul tubului digestiv al acarianului Demodex.  Se pare ca Bacillus oleronius este responsabil de procesul inflamator prezent in rozacee, in timp de Demodex pare sa joace un simplu rol de vector. De asemenea, trebuie sa amintim de Helicobacter Pylori, bacterie ce traieste la nivelul stomacului, si care ar putea avea un rol in producerea rozaceei, insa acest aspect este unul controversat si necesita studii suplimentare.

Genetic – multi pacienti cu rozacee au o ruda ce sufera de aceasta afectiune.

Factori externi – expunerea la soare, frig sau vant, schimbarile bruste de temperatura, efortul fizic intens, consumul de alimente picante sau fierbinti, consumul de alcool (in special vin rosu), baile fierbinti, sauna, fumatul si stresul intretin si agraveaza roseata. De asemenea, utilizarea unor produse dermatocosmetice pe baza de uleiuri sau alcool pot agrava rozaceea.

Simptome rozacee

Manifestarile din rozacee variaza in functie de stadiul clinic. Simptomele cutanate difera de la o persoana la alta, iar intensitatea bolii poate fi usoara, moderata sau severa. Influenta factorilor interni, nerespectarea masurilor legate de stilul de viata si absenta tratamentului pot transforma o forma usoara in una severa. Rozaceea se caracterizeaza prin patru stadii clinice, fara a fi necesar ca o persoana sa treaca prin toate toate etapele de boala:

Tenul pacientilor cu acnee difera in fuctie de sex. Femeile au ten sensibil, uscat, in timp de barbatii au un ten gras, seboreic. Majoritatea barbatilor cu rozacee au un istoric de acnee, in timp ce femeile nu au acnee in antecedente.

Rozaceea este frecvent confundata de catre pacienti cu acnee, dermatitata sau alergodermia. Diagnosticul de rozacee este intodeauna stabilit de medicul dermatolog. Este un diagnostic clinica, rareori fiind necesare investigatii suplimentare.