Melasma este o afectiune cutanata frecventa, caracterizata prin aparitia de pete pigmentare ce afecteaza in special zona fetei. Are un puternic impact psiho-social, fiind dificial de tratat si camuflat. Conform Societatii Americane de Dermatologie, 90% din persoanele afectate de melasma sunt femei cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani.
Melasma este mai frecvent intalnita la persoanele cu fototip cutanat 3-4 Fitzpatrick (piele maslinie, ochi caprui si par saten, ce se bronzeaza cu usurinta si dezvolta rar arsuri solare).
De ce apare melasma?
Mecanismul de aparitie al melasmei este unul complex si incomplet inteles. Petele pigmentare apar in urma productiei in exces a unui pigment numit melanina. Melanina este un pigment de culoare inchisa responsabil de culoarea pielii si a parului. Excesul de melanina va fi depozitat la nivelul epidermului si dermului (primele doua straturi de piele). Cei mai frecventi factori favorizanti sunt:
Factorul genetic – o treime din pacientii cu melasma au istoric familial pozitiv.
Expunerea la soare – radiatia UV stimuleaza productia de melanina. Astfel se explica de ce melasma se amelioreaza pe perioada iernii dar se accentueaza vara. Chiar si o expunere de scurta durata, fara a utiliza o crema de protectie solara cu SPF ridicat duce la agravarea semnificativa a melasmei.
Sarcina – melasma dezvoltata in timpul sarcinii poarta numele de “cloasma” sau “masca de sarcina”. Sarcina este cea mai frecventa cauza de melasma. Apare secundar modificarilor hormonale din aceasta perioada si este mai frecvent intalnita in trimestrele 2 si 3 de sarcina. Petele pigmentare dispar, in general, in primele luni dupa nastere. Tratamentele destinate melasmei nu sunt recomandate in timpul sarcinii.
Administrarea de anticonceptionale orale si terapiile de substitutie hormonala reprezinta o alta cauza de aparitie a melasmei.
Produsele de ingriire personala – in special cele pe baza de acizi sau retinol pot induce sau agrava melasma (mai ales daca sunt folosite vara).
Tratamentele dermato-cosmetice – microdermabraziunea, peelingurile chimice, microneedeling sau terapiile laser efectuate pe perioada verii cresc riscul aparitiei melasmei.
Cum se manifesta melasma?
Melasma debuteaza cu mici pete hiperpigmentare (pete maronii), asimptomatice, cu margini neregulate, ce se extind progresiv. Leziunile sunt simetrice si afecteaza in special zona fruntii, obrajilor, nasului, buzei superioare si barbiei.
In functie de distributia petelor pigmentare, la nivelul pielii, distingem mai multe forme clinice:
Centro-faciala – este cea mai frecventa forma. Afecteaza regiunea centrala a fetei – fruntea, nasul, buza superioara si barbia.
Malara – petele pigmentare sunt localizate in regiunea obrajilor si fruntii.
Mandibulara – este mai rar intalnita, fiind afectata linia mandibulara.
Forme clinice melasma
In functie de profunzimea pigmentului la nivelul pielii, melasma se imparte: epidermica, dermica si mixta. Evaluarea profunzimii pigmentului se face cu ajutorul unui dispozitiv medical numit lampa Wood:
Forma epidermica:
Petele pigmentare se accentueaza la examinarea cu lampa Wood.
Hiperpigmentarea este foarte bine delimitata (are margini clare).
Melasma raspunde bine la tratamentele dermatologice si dermato-cosmetice.
Forma dermica:
Petele pigmentare raman neschimbate la examinarea cu lampa Wood.
Marginile petelor pigmentare nu sunt bine delimitate.
Raspunde foarte greu la tratamentele dermatologice.
Forma mixta:
Este o combinatie intre melasma epidermica si cea dermica. Este cea mai frecventa forma de melasma.
Hiperpigmentarea se accentueaza partial la examinarea cu lampa Wood.
Raspunsul la tratament este unul partial – cu amelioarare semnificativa dar cu peristenta unei pigmentari discrete.
Cum se trateaza melasma?
Tratamentul melasmei este complex si de lunga durata. Melasma se poate remite fara un tratament de specialitate atunci cand factorul favorizant este eliminat – asa cum se intampla in sarcina sau in cazul administrarii anticonceptionalelor orale. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, melasma este o afectiune persistenta, cu evolutie de ani de zile. Tratamentul melasmei va fi stabilit de medicul dermatolog in functie de distributia leziunilor si de profunzimea pigmentului (examinare cu lampa Wood). Sunt disponibile urmatoarele optiuni terapeutice:
Fotoprotectia este obligatorie! – Se recomanda cremele cu SPF 50 si spectru larg (UVB si UVA). Crema de fotoprotectie va fi aplicata cu 20 de minute inainte de expunerea la soare si reaplicata la fiecare 2 ore in cazul desfasurarii activitatilor in aer liber. Crema de protectie solara trebuie utilizata pe tot parcursul anului (inclusiv in perioada iernii).
Tratament local – se pot utiliza produse pe baza de hidrochinona, retinoizi sau dermatocorticoizi. Se vor administra intotdeauna sub stricta supraveghere medicala si cu fotoprotectie riguroasa datorita reactiilor adverse importante. Alte subtante active cu proprietati depigmentante – acid kojic, acid azelaic sau vitamina C.
Proceduri dermatologice – sunt recomandate in cazurile rezistente la tratamentele locale.
Microdermabraziunea este o metoda minim invaziva ce presupune indepartarea mecanica a celulele superficiale (celule moarte) de pe suprafata pielii.
Peeling chimic – superficial sau mediu – TCA, acid glicolic, acid tranexamic, Jessner, Target Nanopeel sau PRX T33.
Microneedling – Dermapen – tratament minim invaziv ce presupune utilizarea unui dispoziv medical cu microace ce va perfora pielea la adancimi variabile, permitand patrunderea produselor de depigmentare aplicate in timpul procedurii in straturile mai profunde ale pielii.
Efluvium telogen este denumirea medicala pentru o afectiune frecventa, caracterizata printr-o cadere difuza si temporara a parului, secundara unui soc psiho-emotional sau unei boli acute. La nivelul scalpului unui persoane sanatoase 85% din foliculii pilosi cresc in mod activ (faza de anagen) si aproximativ 15% sunt in faza de cadere (numita telogen). In efluvium telogen 70% firele de par trec din faza de crestere activa in faza de cadere.
Cauze efluvium telogen
Stres psihic major – perioadele de stres psihic prelungit pot induce un efluvium telogen. De obicei, intervalul intre evenimentul declansator si debutul caderii parului este in medie de 3luni!
Dieta/cura de slabire – Fierul, zincul si grupul vitaminelor B sunt elemente esentiale pentru cresterea foliculilor pilosi. Lipsa acestor nutrienti poate afecta calitatea si cantitatea podoabei capilare.
Sarcina si nasterea – Efluvium telogen debuteaza la 3-6 luni de la momentul nasterii si este secundar modificarilor hormonale. In mod normal, parul isi reia ciclul normal de creste la 9-12 luni de la nastere.
Menopauza
Afectiuni sistemice acute sau cronice – in special in cazurile in care este asociata si febra mare (39-40 grade C).
Medicamente – betablocante, inhibitori de enzima de conversie, anticoagulante, retinoizi. De asemenea, oprirea administrarii anticonceptionalelor poate induce o cadere de par.
Manifestari
Fire de par subtiri, rare.
La examinarea scalpului se observa un numar crescut de fire de par noi. Foliculii pilosi noi au o rata de crestere de 1cm/luna (durata caderii poate fi estimata prin masurarea lungimii noilor fire).
Testul tractiunii – se grupeaza 50-60 de fire de par si se tractioneaza usor dinspre radacina spre varf. Testul este considerat pozitiv daca se smulg mai mult de 3 fire de par dupa tractiunea din zone diferite ale scalpului.
Modificari unghiale – crestera unghiilor si foliculilor pilosi este influentata de aceeasi factori. Efluvium telogen va asocia aproape intotdeauna si modificari unghiale de tipul liniilor Beau (santuri orizontale ce strabat lama unghiala).
Tratament
Efluvium telogen reprezinta o cadere reversibila de par ce se poate remite spontan (fara tratament) in cateva luni. De obicei, nu este necesar un tratament de specialitate, foliculii pilosi se regenerandu-se dupa corectarea/inlaturarea factorului favorizant. Tratamentul de specialitate este recomandat in cazurile de efluvium telogen persistent. Optiunile terapeutice includ:
Investigatii paraclinice in vederea decelarii cauzei/factorului declansator.
Corectarea deficitului nutritional – o dieta echilibrata, la care se pot adauga suplimente alimentare ce contin fier, vitamina B12 sau zinc.
Oprirea administrarii unui medicament recent introdus in schema terapeutica.
Tratarea afectiunilor tiroidiene
Consiliere psihologica – pentru cazurile de efluvium telogen induse de un soc neuro-psihic.
Alopecia androgenica, denumita si calvitie (chelie) sau alopecia de tip masculin, se caracterizeaza printr-o cadere difuza a firelor de par pe fondul unei predispozitii genetice si sub influenta hormonilor androgeni.
Afectiunea debuteaza de regula la 30 – 40 ani (in 5% din cazuri debuteaza la 20 de ani). Debutul precoce este factor de prognostic nefavorabil.
Afecteaza in special barbatii, insa poate fi intalnita si la femei. Conform Societatii Romane de Dermatologie (SRD) alopecia androgenica afecteaza 50% din barbatii cu varsta de 50 de ani. In cazul femeilor aflate in premenopauza, alopecia este intalnita in 13% din cazuri, in timp ce 37% din femeile aflate la menopauza vor suferi de aceasta afectiune.
Cauze
Factorul genetic – alopecia androgenica se transmite autozomal dominant de la unul dintre parinti. Se mosteneste inclusiv dispozitia particulara a calvitiei. Pana acum, nu a fost descrisa nici o gena implicata in alopecia androgenica.
Factorul hormonal – hormonii androgeni sau masculini joaca un rol esential in dezvoltarea alopeciei. Dihidrotestosteronul, precursor al testosteronului, scurteaza faza de crestere a firului de par (cunoscuta ca faza anagena a ciclului firului de par) de la o perioada obisnuita de 3-6 ani, la doar cateva saptamani sau luni. Astfel, are loc o transformarea treptata a firelor terminale (fire de par mature) in fire intermediare si apoi in par tip velus (fire de par subtiri, lipsite de pigment, similare cu cele ale bebelusilor).
La femeie alopecia androgenica apare pe fondul unui exces de androgeni, la care se adauga si factorul genetic. In majoritatea cazurilor, alopecia se dezvolta in contextul sindromului de ovar polichistic caracterizat prin acnee, tulburari de ciclu menstrual si hirsutism. Alte cauze mai rare sunt: tratamente hormonale, tumori ovariene/hipofizare/suprarenaliene. De asemenea, trebuie amintit faptul ca femeile pierd din podoaba capilara o data cu inaintarea in varsta. In acest caz dozarile hormonale vor fi in limite normale.
Manifestari alopecie androgenica
La barbati – Caderea parului incepe in vertex (varful capului) sau regiunile fronto- temporale (tample). In timp, golfurile de la nivelul tamplelor si vertexului se unesc. Constant se intalneste seboreea pielii capului si uneori este prezenta hipertricoza trunchiului si membrelor. La barbati, alopecia are 7 stadii de evolutie expunse in imaginea de mai jos:
Stadii alopecie androgenica barbati
La femei – Alopecia androgenica debuteaza la nivelul vertexului, cu afectare mai redusa a zonei tamplelor. Se mentine pilozitatea din regiunea frontala. La femei este vorba de o scadere a densitatii firelor de par si nu de o calvitie propriu-zisa. Asociaza frecvent acneea hormonala, dermatita seboreica, tulburari de ciclu menstrual, obezitate si hirsutism. Calvitia de tip feminin are 3 stadii de evolutie ilustrate astfel:
Stadii alopecie androgenica femei
Daca in cazul alopeciei androgenice la barbat investigatiile de laborator nu sunt intotdeauna necesare, la femeile cu alopecie androgenica sunt recomandate urmatoarele: hemograma completa, dozarea fierului seric si feritinei; dozari hormonale (testosteronul liber, DHEA-S,LH, FSH, prolactina, TSH, T3 si FT4); ecografie ovariana si ecografie a glandei suprarenale. De asemenea, se pot efectua tricoscopie si tricograma – analiza imagistica ce examineaza numarul si morfologia firelor de par.
Tratament
Minoxidil – tratament local cu efect vasodilatator. Este eficient in special in cazurile recente si cu afectare limitata a scalpului. Se gaseste sub forma de solutie 2% sau 5%. Primele rezultate se observa dupa 3-4 luni de tratament. Intreruperea tratamentului poate duce uneori la reaparitia alopeciei. Reactii adverse: iritatie, dermatita de contact, hipertricoza (Minoxidilul aplicat in exces se scurge pe zona fruntii sau a gatului unde va stimula aparitia pilozitatii).
Finasterida – reduce nivelul de dihidrotestosteron prin inhibarea unei enzime numita 5-alfa reductaza. Nu se recomanda administrarea in cazurile de alopecie androgenica la femei. Primele rezultate se observa dupa minim 3 luni de tratament. Reactii adverse – scaderea libidoului si disfunctie sexuala.
Suplimente alimentare ce stimuleaza regenerarea foliculilor pilosi – sunt folosite ca adjuvante. Sunt recomandate suplimente pe baza de calciu, seleniu, zinc, metionina, cisteina sau vitamina B6.
Terapii minim invazive – Terapia vampir sau PRP, mezoterapie, microneedeling/dermapen sau proceduri combinate.
Transplant de par – este un tratament invaziv si costisitor. Presupune prelevarea unor foliculi pilosi si relocarea lor pe zonele afectate de alopecie. Este eficiente doar in cazul alopeciei androgenica, nu si in alte tipuri de alopecii (ex. alopecia areata).
Alopecia areata este o afectiune autoimuna ce se caracterizeaza prin prezenta, de obicei la nivelul scalpului, a unor zone rotund ovalare unde parul lipseste in totalitate.
Alopecia areata afecteaza atat barbatii cat si femeile si se poate manifesta la toate grupele de varsta. Cel mai frecvent afecteaza persoanele tinere cu varsta intre 15 si 30 de ani. Doar 30% din cazurile de alopecia areata debuteaza dupa varsta de 40 de ani.
Cauze alopecia areata
Mecanismul de producere al alopeciei areata este partial inteles, fiind implicati o serie de factori precum:
Imunologici – alopecia areata este o boala autoimuna. Sistemul imun ataca radacina firelor de par ducand la caderea acestora. Aceasta teorie este sustinuta si de asocierea alopeciei areata cu alte afectiuni autoimune precum vitiligo, tiroidita autoiumuna, diabet zaharat de tipul 1 sau colagenoze.
Genetici – un sfert din pacientii cu alopecia areata au istoric familial pozitiv.
Factorul psihic – alopecia se poate instala dupa un stres neuro-psihic sau emotional. De cele mai multe ori, un sindrom depresiv precede adesea caderea parului iar alopecia se amelioreaza prin psihoterapie.
Tulburari ale microcirculatiei locale
Tulburari hormonale – in special disfunctii tiroidiene
Infectii – in special virale
Deficit latent de zinc
Manifestari alopecia areata
Alopecia areata se manifesta printr-o pierdere brusca a foliculilor pilosi de la nivelul scalpului sau barbii. Leziunile sunt asimptomatice fiind descoperite intamplator la coafor sau de unul din membrii familiei. Din punct de vedere clinic alopecia areata este de trei tipuri:
Alopecia areata in placi – caracterizata prin aparitia unor zone rotund-ovalare lipsite de fire de par. Pielea lipsita de pilozitate are un aspect neted, lucios, iar firele de par lipsesc in totalitate sau pot fi prezente cateva fire de par subtiri, scurte, cu lungimea de 2-3mm si lipsite de luciu. Smulgerea cu usurinta a firelor de par de la marginea leziunii reprezinta un semn de progresie al bolii. Foliculii pilosi nou aparuti vor fi de culoare alba sau gri iar aspectul lor va fi drept sau carliontat. Regenerarea firelor de par poate dura luni, uneori ani. Cele mai afectate zone sunt: scalp, barba, sprancene si gene.
Alopecia totalis – reprezinta 5% din cazurile cu alopecia areata. Se caracterizeaza prin pierderea in totalitate a firelor de par de la nivelul scalpului.
Alopecia universalis – este rar intalnita, afectand 1% din cazurile de alopecia areata. Se manifesta printr-o pierdere partiala sau totala a parului de la nivelul intregului corp.
In 10% din cazurile de alopecie areata, in special in formele vechi si extinse, asociaza si modificari unghiale: depresiuni punctiforme, striatii transversale, striatii longitudinale, leuconichie punctata (pete albe) sau unghii casante.
Evolutie si prognostic
In unele cazuri se inregistreaza remisii spontane (fara tratament dermatologic). Recidivele sunt insa frecvente (50% din cazuri) si survin la intervale variabile de timp.
Factorii de prognostic nefavorabil sunt: debutul inainte de pubertate, sexul masculin, asocierea cu dermatita atopica, afectarea a mai mult de 30% din suprafata scalpului, predominanta alopeciei in regiunea occipitala, prezenta afectarii unghiale si evolutia mai mare de un an.
Tratament
Tratamentul alopeciei areata este unul dificil iar eficienta lui este variabila. In prezent, nu exista un tratament standardizat si 100% eficient. Cresterea spontana (fara tratament de specialiate) a firelor de par este frecventa in special in cazurile recente de alopecia areata.
Tratament local – eficienta variabila. Grabeste regenerarea foliculilor pilosi. Se pot utiliza produse precum:
Dermatocorticoizi de potenta mare si foarte mare
Minoxidil solutie
Injectii intralezionale cu dermatocorticoizi
Tratamente sistemice – se recomanda in urmatoarele situatii – caderea parului de pe mai mult de 20% din suprafata scalpului, caderea parului s-a produs intr-un interval scurt de timp si in cazurile vechi de alopecia areata.
Costicoterapie sistemica – administrata oral sau intravenos in “puls-terapie”
Terapia imunosupresoare – este un tratament ce foloseste agenti iritanti ce provoaca o dermatita de contact cu scopul de a stimula cresterea firelor de par. Substantele active utilizate sunt diphencyprone si dinitroclorbenzen sau DNCB (nu sunt disponibile in Romania).
Alte terapii – fototerapia, PRP (terapia vampir), mezoterapia si microneedeling – cu rezultate variabile.
Consilierea psihologica – este importanta si esentiala la toti pacientii cu alopecie areata. Absenta pilozitatii are un impact psiho-social puternic iar pacientul trebuie sa inteleaga si sa accepte manifestarile acestei afectiuni si sa isi recapete increderea in sine.
Termenul de alopecie se refera la pierderea foliculilor pilosi (firelor de par) de pe una sau mai multe zone ale corpului.
Fiecare persoana pierde zilnic in jur de 100 de fire de par. Acesta cadere nu este totusi sesizata de pacient datorita faptului ca firele de par sunt imediat inlocuite de altele noi. In cazul persoanelor cu alopecie, firele de par nu vor fi inlocuite de unele noi.
Fazele de crestere ale firului de par
Cresterea firelor de par se desfasoara de-a lungul unui ciclu ce dureaza in medie 3 – 4 ani. Acesta cuprinde urmatoarele faze:
Anagen- faza de crestere propriu-zisa. Dureaza intre 3 si 7 ani (variaza in functie de regiunea anatomica).
Catagen – este o faza de tranzitie. Dureaza intre 1 si 3 saptamani. In aceasta etapa procesul de crestere incetineste sau se opreste.
Telogen – firul de par cade spontan la sfarsitul acestei faze. Dureaza in medie 3-4 luni.
Verucile genitale sau condiloamele acuminate sunt leziuni ce afecteaza zona genitala. Sunt una dintre cele mai frecvente infectii cu transmitere sexuala. Verucile genitale sunt produse de Papilomavirsul uman sau HPV. Se cunosc peste 200 de tulpini de HPV, insa numai cateva sunt responsabile de aparitia verucilor genitale (restul produc veruci cutanate). Cu toate ca numarul acestor tulpini este redus, ele asociaza un risc oncogen crescut, fiind responsabile de dezvoltarea cancerului de col uterin, penian, de cavitate bucala sau laringean.
Verucile genitale afecteaza toate grupele de varsta, insa sunt mai frecvente intre 20 si 30 de ani. Perioada de incubatie este variabila, de la cateva saptamani pana la cateva luni. Nu toti pacientii dezvolta leziuni. Persoanele cu un sistem imun competent nu dezvolta veruci genitale, celulele imune fiind capabile sa lupte cu virusul. Cei mai multi pacienti devin negativi dupa cativa ani de la momentul contaminarii. Pacientii cu sistem imun slabit sau fumatorii dezvolta mai frecvent veruci genitale.
Transmiterea se realizeaza prin: contact sexual (oral, genital, anal) sau prin contact direct cu leziunile vizibile clinic.
Cum se manifesta?
Verucile genitale sau condiloamele acuminate se manifesta prin leziuni de culoarea tegumentului, brune sau roz, cu suprafata neregulata (cu aspect de “conopida”), ce afecteaza mucoasa genitala si tegumentul adiacent. Datorita maceratiei locale (umiditatii crescute) uneori pot avea un aspect albicios. La barbati se localizeaza la nivelul glandului, santului balano-preputial, teaca penisului sau scrot. La femei sunt localizate vulvar, la nivel vaginal sau la nivelul colului uterin. De asemenea, leziunile se pot dezvolta la nivelul mucoasei bucale sau anale. In general sunt asimptomatice, insa pot asocia senzatie de mancarime, arsura sau durere.
Condiloamele plane ale colului uterin – sunt o categorie speciala de veruci genitale. Ele afecteaza colul uterin. Sunt dificil de observat in timpul unui control ginecologic de rutina. Au potential oncogen (cancerigen).
Cum se trateaza?
Tratamentul verucilor genitale este unul dificil si necesita vizite seriate la cabinetul medicului dermatolog. Principalele beneficii ale tratamentului dermatologic sunt:
Reducerea riscului de transmitere a virusului
Excluderea diagnosticului de cancer
Disparitia senzatiei de disconfort sau durere
Tratamentul verucilor genitale este recomandat INTOTDEAUNA de medicul dermatolog si se realizeaza sub STRICTA supraveghere medicala. Sunt de evitat tratamentele locale, ce se pot cumpara fara prescriptie medicala, acestea fiind destinate altor tipuri de veruci. Conduita terapeutica va fi stabilita de medicul dermatolog in functie de numarul, dimensiunea si localizarea verucilor precum si de starea de sanatate a pacientului.
Tratament local – medicul dermatolog va recomanda aplicarea la domiciliu a unor substante chimice. Tratamentul include substante precum imiquimod, podofilotoxina sau sinecatechine. Frecventa si modul de aplicare vor fi stabilite de medicul dermatolog. Asociaza reactii adverse importante: iritatii, arsuri, fimoza/parafimoza.
Electrocauterizarea – distrugerea termica a verucilor genitale folosind curentul electric.
Ablatia laser – distrugerea termica a condiloamelor cu ajutorul unul fascilul de lumina.
Crioterapia – tratarea leziunilor prin aplicare de azot lichid.
Excizia chirugicala – recomandata in cazurile rezistente la alte terapii sau in cazul leziunilor multiple/extinse.
Vaccinarea – Gardasil 9 – ofera protectie impotriva a 9 tulpini de HPV 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 si 58. Se poate administra la copii> 9 ani, adolescenti si adulti. Vaccinul nu ofera protectie impotriva tulpinilor deja prezente la pacient.
Acest site foloseste cookie-uri si colecteaza informatii din browser pentru a afisa continutul site-ului si pentru a intelege audienta online. Accepta pentru moment dar poti oricand sa te razgandesti. SetariAccepta
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
