Verucile (cunoscute popular ca negi) sunt leziuni cutanate benigne ce apar secundar infectarii celulelor superficiale ale pielii cu Papilomavirus uman sau HPV. Sunt cunoscute peste 200 de tulpini de HPV. Unele dintre acestea afecteaza pielea, in timp ce altele afecteaza mucoasa genitala sau bucala.
Verucile afecteaza toata grupele de varsta, insa sunt mai frecvente la copii si la adultii tineri. HPV este un virus contagios, ce se transmite cu usurinta in special pe pielea ce prezinta zgarieturi sau rani. Suprafata rugoasa a verucii poate leza pielea permitand dezvoltarea de noi leziuni pe aceeasi zona sau la distanta fata de aceasta. Perioada de incubatie este variabila de la 2 saptamani pana la 9 luni. Verucile au o crestere lenta astfel incat, uneori sunt necesare mai multe luni pentru ca acestea sa devina vizibile si sa deranjeze pacientul.
Cum se transmit?
Contact direct – contact interuman, inclusiv prin contact sexual (prin contactul direct cu leziunile cutanate).
Contact indirect – prin intermendiul unor obiecte/suprafete contaminate (prosoape, halate, sala de sport, piscina).
Ranile/zgarieturile frecvente explica incidenta crescuta a verucilor la copil.
Verucile se devolta in special pe zona supuse traumatismelor repetate.
De cate feluri sunt verucile?
Veruci vulgare sau veruci comune – se prezinta sub forma unor leziuni rotund-ovalare, bine delimitate, de culoare pielii, cu suprafata rugoasa. Sunt localizate cel mai frecvent la nivelul mainilor (in special pe dosul mainii si la nivelul degetelor). Pot afectea si zona periunghiala. Sunt in numar variabil, de la o leziune pana la cateva zeci. Sunt asimptomatice. Sunt mai frecvente la copii.
Veruci plantare – sunt localizate la nivelul talpilor si au un aspect similar bataturilor. Se manifesta prin leziuni discoide, de culoarea pielii sau galbui, de consistenta dura si pot prezenta in suprafata puncte negre (mici hemoragii intralezionale). Sunt localizate pe zonele de maxima presiune de la nivelul talpii. Pot fi unice sau multiple. Datorita presiunii exercitate de propria greutate sunt foarte dureroase si produc impotenta functionala.
Veruci plane – sunt leziuni rotund ovalare, de culoarea pielii, cu aspect turtit si suprafata neteda. Au dimensiuni mici de 1-4 mm, fiind dificil de observat. Pot avea aspect liniar secundar autocontaminarii prin grataj (scarpinare). Sunt localizate la nivelul fetei. Sunt mai frecvente la copii si la adultii tineri.
Papiloame – sunt leziuni pediculate, de culoarea pielii sau de culoare bruna, localizate la nivelul pliurilor. Originea lor este controversata. Foarte mult timp au fost considerate leziuni de origine virala. Afla mai multe despre papiloame.
Veruci genitale – poarta numele de condiloame si sunt considerate boli cu transmitere sexuala. Citeste mai multe.
Cum tratam verucile?
Verucile se pot remite spontan (dispar fara tratament). Acest lucru este intalnit in special la copii, in timp de la adulti verucile au o evolutie pe termen lung. Majoritatea verucilor (cel putin cele cutanate) sunt benigne, insa necesita tratament dermatologic datorita contagiozitatii lor. Terapia verucilor genitale este abordata in sectiunea venerologie. Principalele metode de tratament sunt:
Electrocauterizare/radiocauterizare
Ablatie laser
Crioterapie
Excizie chirugicala
Tratament local cu substante cu efect distructiv – acid salicilic, acid lactic, uree
Dermatita atopica este o afectiune cronica, inflamatorie ce se caracterizeaza prin xeroza cutanata (piele uscata) si prurit intens (senzatie de mancarime). Dermatita atopica afecteaza in special copiii, insa poate fi intalnita si la adulti. In cazul adultilor, dermatita atopica poate continua forma debutata in copilarie sau se poate dezvolta de novo (debuteaza la varsta adulta, fara ca pacientul sa aiba istoric de atopie).
Studiile au aratat ca 10% din copiii cu dermatita atopica vor suferi de aceasta boala si la varsta adulta. In 10-15% din cazuri dermatita atopica debuteaza dupa varsta de 15 ani, iar in 5% din cazuri dupa 40 de ani.
Mecanismul de producere al dermatitei atopice este unul complex si insuficient inteles. In prezent, dermatita atopica este considerata rezultatul unei combinatii de factori, dintre care cei mai importanti sunt: genetici, imunologici, infectiosi si de mediu. Puteti citi mai multe aici.
Cum se manifesta dermatita atopica a adultului?
Dermatita atopica a adultului are manifestari clinice variabile:
Pruritul – senzatia de mancarime este intensa si dificil de calmat. Este unul din principalii factori ce intretin leziunile de dermatita atopica.
Xeroza cutanata – uscaciunea pielii in grade variabile.
Leziunile cutanata sunt in general lichenificate – pielea este ingrosata, hiperpigmentata (de culoare maronie), uscata, aspra, cu cadrilajul normal al pielii accentuat (ridurile fine de la nivelul pielii sunt adanci si vizibile) si cu leziuni excoriate secundare gratajulului.
Localizarea leziunilor este simetrica, fiind afectate: zona gatului, spatelui, articulatia pumnului, gleznele, plica cotului si zona din spatele genunchilor. De asemenea, zona perioculara si periorala sunt frecvent afectate.
Dermatita manii este o manifestare frecventa a dermatitei atopice a adultului. Poate fi prima manifestare a acesteia. Are o frecventa mai mare datorita factorilor ocupationali (contactul frecvent si prelungit cu apa, detergenti sau solventi). Se manifesta in special prin uscaciune severa, roseata si fisuri dureroase.
Exudatia si crustele hematice sunt mai rar intalnite la adult, ele fiind semn de suprainfectie bacteriana.
Care este tratamentul dermatitei atopice?
Obicectivele tratamentului sunt:
Refacerea barierei cutanate prin reducerea expunerii la factorii agravanti si utilizarea regulata a cremelor hidratante. Citeste mai multe despre masurile generale de ingrijire.
Combaterea inflamatiei si remiterea pruritului prin utilizarea intermitenta si sub supraveghere medicala a dermatocorticoizilor
In cazurile moderat severe sau rezistente la masurile generale de ingrijire, se pot administra la recomandarea medicului dermatolog:
Dermatocorticoizi
Inhibitori de calcineurina
Antibiotice locale sau sistemica
Antihistaminice
Corticoterapie sistemica
Fototerapie
Tratamentul dermatitei atopice este unul complex, personalizat si adaptat varstei pacientului si formei clinice. Este un tratament pe termen lung, ce presupune complianta crescuta din partea pacientului, vizite regulate la cabinetul medicului dermatolog, evitarea factorilor agravanti si aplicarea constanta a emolientelor.
Dermatita seboreica este o afectiune cutanata frecventa, ce afecteaza in principal scalpul si fata. Are o evolutie cronica, in puseuri, cu perioade de remisie si recadere. Nu este contagioasa. Afecteaza in special adolescentii si adultii tanari, insa poate fi intalnita si la bebelusi sau varstnici. Barbatii sunt mai frecvent afectati.
De ce apare dermatita seboreica?
Mecanismul de aparitie al dermatitei seboreice nu este pe deplin inteles. Sunt implicati o serie de factori ce pot varia in functie de particularitatile fiecarui individ:
Compozitia sebumului – sebumul este produs de glandele sebacee si este alcatuit dintr-un complex de lipide. Sebumul este responsabil de scalpul gras (par gras) si de aspectul uleios al tenului (seboree). La pacientii cu dermatita seboreica, sebumul prezinta un nivel crescut de lipide, colesterol si trigliceride.
Fungi – Malassezia furfur este o ciuperca ce traieste in mod normal la nivelul scalpului (este un fung saprofit). Nivelul crescut de sebum favorizeaza proliferarea (inmultirea) ei. Raspunsul bun la terapiile antimicotice sustin rolul Malasseziei furfur in mecanismul dermatitei seboreice.
Genetic – risc mai mare de a dezvolta dermatita seboreica daca unul dintre parinti a suferit de aceasta boala.
Factorii de mediu – variatiile de temperatura si umiditatea excesiva. Dermatita seboreica se agraveaza in perioada iernii, cu ameliorare vara, in special dupa expunerea la soare.
Asocierea cu afectiuni neuropsihice – boala Parkinson, Alzheimer, schizofrenia sau epilepsia.
Stresul, depresia si anxietatea pot induce dermatita seboreica.
Consumul de alcool.
Cum se manifesta?
Manifestarile dermatitei seboreice variaza in functie de localizarea leziunilor. Afecteaza zonele bogate in sebum (scalp, fata, zona decolteului, ombilic, axila si inghinal). Se manifesta prin eritem (roseata), scuame (coji) de culoare galbena, de consistenta grasa si prurit (senzatie de mancarime) de intensitate variabila. Leziunile sunt simetrice.
Zona fetei – leziuni eritematoase (rosii), acoperite de scuame groase, aderente si grasoase localizate de electie in zona intersprancenoasa si la nivelul pliurilor nazo-labiale. Regiunea urechilor este frecvent afectata. Uneori poate fi afectata si zona pleoapelor, ducand la blefarite dificil de tratat.
Zona scalpului – forma usoara de dermatita seboreica se manifesta prin matreata fina si par gras, ce da un aspect neingrijit podoabei capilare. Formele mai severe se manifesta prin roseata, scuame aderente si prurit intens. Leziunile sunt localizate cu predilectie in zona occipitala (ceafa), tample si retroauricular (in spatele urechii).
O forma particulara este dermatita seboreica a noului nascut. Cititi mai multe aici.
Cum se trateaza dermatita seboreica?
Dermatita seboreica localizata la nivelul fetei:
Utilizarea unor geluri de spalare special concepute pentru tenul mixt/gras.
Dermatocosmetice antiseboreice – recomandate pentru formele usoare de dermatita seboreica, ce asociaza scuame fine si eritem discret. Agentii activi calmeza manifestarie cutanate si ajuta la intretinerea rezultatelor. Pot fi utilizate pe termen lung.
Dermatocorticoizii – se vor utiliza la recomandarea medicului dermatolog. Se recomanda in cazurile moderat severe, rezistente la terapiile dermato-cosmetice. Se utilizeaza pe perioade scurte de timp (maxim doua saptamani).
Inhibitori de calcineurina, antimicoticele locale sau metronidazolul – sunt alternative terapeutice destinate cazurilor moderat severe.
Dermatita seboreica localizata la nivelul scalpului:
Sampoane antiseboreice si antifungice – contin ingrediente active precum sulfura de seleniu, ketoconazol, ciclopirox sau acid salicilic. Samponul se mentine in contact cu scalpul timp de 5-10 minute apoi se clateste.
Solutii cu acid salicilic – se recomanda in cazurile ce asociaza scuame groase la nivelul scalpului. Poate fi combinat cu dermatocorticoizi.
Pentru matreata – forma usoara de dermatita seboreica – se recomanda spalarea mai frecventa a scalpului si aplicarea alternativa a 2-3 sampoane.
Tratamentul rozaceei variaza in functie de stadiul clinic si de simptomatologia pacientului. De asemenea, trebuie sa tinem cont si de impactul negativ pe care rozaceea il are asupra calitatii vietii pacientilor fiindu-le atribiute, in mod eronat, anumite vicii. Formele usoare nu necesita tratament medicamentos, o rutina de ingrijire personalizata fiind suficienta pentru a controla simptomele cutanate. In cazul formelor severe sau recalcitrante, sunt necesare terapii combinate atat locale cat si sistemice. In absenta tratamentului rozaceea se agraveaza.
Reguli generale de ingrijire a pielii
Fotoprotectia este obligatorie! Se recomanda produsele ce asigura protectie solara UVB+UVA, cu SPF>30 si filtru mineral. Absenta fotoprotectiei duce la agravarea manifestarilor cutanate.
Curatarea fetei se va face cu geluri blande, special concepute pentru tenul uscat/sensibil. Clatirea fetei se va face cu apa calduta (de evitat apa fierbinte).
Utilizarea zilnica a cremelor hidratante. Se recomanda utilizarea produselor dermato-cosmetice special concepute pentru tenul sensibil. Hidratarea corecta reduce roseata, amelioreaza disconfortul cutanata si creste toleranta fata de tratamentele locale.
Evitarea factorilor favorizanti – factori de mediu (expunere la soare, vant, variatiile de temperatura, umiditate crescuta sau temperaturi inalte sau scazute), alimente si bauturi fierbinti, alimente picante, cafeaua, bauturile alcoolice (vin rosu), sauna, efortul fizic intens, stresul.
NU se recomanda produsele de demachiere astringente sau pe baza de alcool.
NU se recomanda utilizarea produselor de gomaj (scrub).
NU se recomanda utilizarea produselor de machiaj tip waterproof – sunt dificil de curatat si produc iritarea suplimentara a pielii.
NU se recomanda produsele ce contin parfum, alcool, mentol, camfor, acid glicolic, acid lactic sau uree.
Pentru o rutina completa si corecta de ingrijire va recomand urmatorul video (al Academiei Americane de Dermatologie).
Tratament local
Acid azelaic – Este recomandat in cazul eritemului difuz (stadiul I) si leziunilor inflamatorii (stadiul II). Se gaseste sub forma de gel sau crema. Actioneaza si pe petele pigmentare, ducand la estomparea lor. La initierea tratamentului apar reactii adverse precum: senzatie de arsura, intepatura (in primele 10-15 minute de la aplicare), uscaciunea pielii sau iritatie (daca nu se respecta recomandarile medicului dermatolog).
Metronidazol – Este eficient atat pe roseata (stadiul I) cat si pe leziunile inflamatorii (stadiul II). Se gaseste sub forma de gel, mixtura sau crema. Poate fi utilizat ca tratament de lunga durata sau cu aplicare intermitenta cu scopul mentinerii rezultatelor. Reactii adverse – uscaciune, senzatie de arsura, iritatie.
Brimodinina – Actioneaza pe eritemul tranzitor si pe reseata permanenta (stadiul I). Este un tratament eficient, ce produce vasoconstrictia vaselor de la nivelul fetei, cu ameliorarea temporara a eritemului. Se aplica dimineata iar efectul ei persista pana la 12h. Reactii adverse: senzatie de arsura si dermatita de contact.
Ivermectina – Recomandata in rozaceea papulo-pustuloasa (stadiul II). Are efect antiinflamator si actioneaza asupra Demodex folliculorum. Tratamentul este de lunga durata si se administreaza sub stricta supraveghere medicala. Reactii adverse – uscaciune, senzatie de arsura sau mancarime, dermatita de contact, agravarea rozaceei.
Tratament sistemic
Antibioticele – reduc roseata si leziunile papulo-pustuloase. Dozele administrate sunt mai mici comparative cu cele antimicrobiene iar durata tratamentului se stabileste in functie de severitatea fiecarui caz. Odata controlata boala, administrarea antibioticului va fi oprita, iar pacientul va continua cu un tratament de intretinere. Majoritatea antibioticelor utilizate in tratarea rozaceei sunt fotosensibilizante, fotoprotectia fiind obligatorie pe perioada administrarii lor.
Derivati de vitamina A – Isotretinoinul – Este indicat in formele severe de rozacee, in cazurile rezistente la alte terapii sau cu intoleranta la antibiotice. Dozele recomandate vor fi mai mici ca in acnee, insa tratamentul poate fi de lunga durata (luni-ani). Tratamentul cu derivati de vitamina A se administreaza sub stricta supraveghere medicala asociind reactii adverse importante.
Tratamentul laser
Eritemul persistent cat si telangiectaziile pot fi tratate cu laserul vascular sau IPL (lumina intens pulsata). Terapia laser are la baza principiul fototermolizei selective. Altfel spus, radiatia luminoasa emisa de laser are o anumita lungime de unda, ce va tinti un anumit cromofor – in cazul nostru hemoglobina din vasele de sange. Unda laser incalzeste si distruge vasul fara ca tesutul din jur sa fie afectat. Terapia laser nu se efectueaza in perioada verii. Sunt necesare in medie 4-6 sedinte, efectuate la interval de 4 saptamani.
Rozaceea este o afectiune cutanata inflamatorie, cu evolutie cronica, ce se manifesta prin roseata localizata in regiunea centro-faciala (pometi si nas).
Afecteaza persoanele adulte, dupa varsta de 30 de ani. Femeile sunt mai frecvent afectate ca barbatii, insa persoanele de sex masculin dezvolta forme mai severe de boala. Rozaceea este intalnita in special la persoanele cu fototip cutanat deschis – ochi albastri sau verzi, par blond sau roscat si piele alba ce se bronzeaza foarte greu si este predispusa la arsuri solare.
Cauze si factori agravanti pentru rozacee:
Rozaceea este o afectiune complexa, cu un mecanism de aparitie incomplet elucidat. De-a lungul timpului, s-au propus o serie de factori declansatori dintre care amintim anomaliile vasculare, procesul inflamator, actiunea unor microorganiste si factorii de mediu. Teoria actuala se bazeaza pe o asociere de factori interni si externi, rozaceea fiind rezultatul combinarii, in proportii variabile, a urmatorilor factori:
Vascular – este considerat cel mai important factor. Pacientii cu rozacee prezinta episoade de inrosire exagerata a fetei. Acest lucru se datoreaza unei flux sangvin mai crescut la acest nivel, cu vase de sange mai numeroase, de dimensiuni mai mari si cu o dispozitie mai superficiala fata de alte regiuni ale corpului. De asemenea, modificarile vasculare contribuie la initierea si intretinerea inflamatiei locale.
Infectios – In ceea ce priveste factorul infectios, au fost propuse 3 microorganiste cu rol in producerea rozaceei: Demodex folliculorum, Bacillus oleronius și Helicobacter pylori. Demodex folliculorum este un acarian, ce traieste in mod normal la nivelul pielii (saprofit). Este prezent in numar mai mare la pacientii cu rozacee. Studiile recente, au evidentiat prezenta unei agent microbian, numit Bacillus oleronius, la nivelul tubului digestiv al acarianului Demodex. Se pare ca Bacillus oleronius este responsabil de procesul inflamator prezent in rozacee, in timp de Demodex pare sa joace un simplu rol de vector. De asemenea, trebuie sa amintim de Helicobacter Pylori, bacterie ce traieste la nivelul stomacului, si care ar putea avea un rol in producerea rozaceei, insa acest aspect este unul controversat si necesita studii suplimentare.
Genetic – multi pacienti cu rozacee au o ruda ce sufera de aceasta afectiune.
Factori externi – expunerea la soare, frig sau vant, schimbarile bruste de temperatura, efortul fizic intens, consumul de alimente picante sau fierbinti, consumul de alcool (in special vin rosu), baile fierbinti, sauna, fumatul si stresul intretin si agraveaza roseata. De asemenea, utilizarea unor produse dermatocosmetice pe baza de uleiuri sau alcool pot agrava rozaceea.
Simptome rozacee
Manifestarile din rozacee variaza in functie de stadiul clinic. Simptomele cutanate difera de la o persoana la alta, iar intensitatea bolii poate fi usoara, moderata sau severa. Influenta factorilor interni, nerespectarea masurilor legate de stilul de viata si absenta tratamentului pot transforma o forma usoara in una severa. Rozaceea se caracterizeaza prin patru stadii clinice, fara a fi necesar ca o persoana sa treaca prin toate toate etapele de boala:
Eritem tranzitor
Este prima manifestare a rozaceei. Se caraterizeaza printr-o roseata (eritem) episodica, intermitenta, ce dureaza mai mult de 10 minute si este insotita de senzatie de arsura sau de intepatura. Afecteaza zona centrala a fetei – obraji si nas. Este frecvent declansata de stimuli externi precum expunere la soare, cosumul de alimente sau bauturi fierbinti sau efort fizic intens.
Stadiul I
Este stadiul cuperozic sau eritemato-telangiectazic. Se caracterizeaza printr-o roseata persista (mai mult de 3 luni) si telangiectazi (vase de sange dilatate, de culoare rosie). Telangiectaziile debuteaza in zona nasului, apoi afecteaza zona obrajilor, iar mai tarziu, se pot extinde in zona fruntii si barbiei. Pielea este sensibila, uscata, poate asocia senzatie de mancarine sau de arsura. Tenul prezinta intolerante la majoritatea produselor topice, inclusiv la cele recomandate pentru tratamentul rozaceei.
Stadiul II
Este stadiul papulo-pustulos. Pe zonele de roseata persistenta se dezvolta leziuni inflamatorii de tipul papule (leziuni rosii) si pustule (leziuni “cu cap alb”). Roseata si telangiectaziile sunt mai putin vizibile in acest stadiu al bolii, tabloul clinica fiind dominat de leziunile inflamatorii. Papulo-pustulele se vindeca in cateva saptamani. In acest stadiu rozaceea este frecvent confundata cu acneea. Spre deosebire de acnee, in rozacee nu intalnim comedoane (punctele negre) iar leziunile se vindeca fara cicatrici.
Stadiul III
Rareori rozaceea evolueaza in stadiul III. Afecteaza in special barbatii, fiind rar intalnita la femei. Se manifesta prin noduli profunzi, durerosi, hiperplazii ale glandelor sebacee (aspect de coaja de portocala), pori de dimeniuni mari si seboree importanta (ten gras). Toate aceste modificari au ca rezultat final aparitia fimelor (piele ingrosata, de culoare rosie, ce au aspect de coaja de portocala). Cea mai afectata zona este cea a nasului, purtand numele de rinofima, dar pot fi afectate si barbia, fruntea sau zona urechilor.
Stadiul IV
Este reprezentat de afectarea oculara. Afecteaza in special grupa de varsta 60-70 de ani. Se manifesta senzatie de mancarime, arsura, sindrom de ochi uscat si uneori tulburari de vedere. Tratarea rozaceei oculare se face in colaborare cu medicul oftalmolog.
Manifestari Rozacee
Tenul pacientilor cu acnee difera in fuctie de sex. Femeile au ten sensibil, uscat, in timp de barbatii au un ten gras, seboreic. Majoritatea barbatilor cu rozacee au un istoric de acnee, in timp ce femeile nu au acnee in antecedente.
Rozaceea este frecvent confundata de catre pacienti cu acnee, dermatitata sau alergodermia. Diagnosticul de rozacee este intodeauna stabilit de medicul dermatolog. Este un diagnostic clinica, rareori fiind necesare investigatii suplimentare.
Papiloamele reprezinta unul dintre principalele motive de prezentare la medicul dermatolog. Papiloamele sunt mici tumori cutanate benigne, ce se manifesta sub forma unor leziuni pediculate, cu aspect de „ciucurasi”, de culoare brun-deschis pana la brun inchis. Dimensiunea lor poate varia de la cativa milimetri la cativa centimetri. Papiloamele sunt localizate in special la nivelul pliurilor (gat, axila, submamar, inghinal) dar pot afecta si zone mai delicate, asa cum este regiunea pleoapelor. Numarul lor variaza de la cateva leziuni, la cateva zeci de leziuni.
Papiloamele sunt leziuni inofensive, insa pot avea un puternic impact estetic, in special in cazul localizarii pe zone expuse (zona gatului sau pleoapelor). Ele pot devenit dureroase sau pot asocia senzatie de mancarime in urma traumatismelor locale (maceratie, frictiune sau ras).
De ce apar papiloamele?
Cauza aparitiei lor este controversata. Mult timp au fost considerate leziuni de origine virala – provocate de anumite tulpini de HPV. In prezent, originea lor este multifactoriala. Cei mai importanti factori ce favorizeaza dezvoltarea papiloamelor sunt:
Varsta – afecteaza persoanele adulte, atat barbati cat si femei. Incidenta lor creste dupa varsta de 50 de ani.
Frictiunea si iritarea repetata a anumitor zone, asa cum sunt gatul, axila sau regiunea submamara (in special la persoanele supraponderale).
Tulburari metabolice – diabetul zahatat si obezitatea, dislipidemia.
Sarcina – nivelul crescut al factorilor de crestere din perioada sarcinii duce la aparitia/inmultirea papiloamelor.
Care este tratamentul papiloamelor?
Papiloamele se trateaza din motive pur estetice. Conduita terapeutica va fi stabilita in urma unui consult dermatologic. Este foarte important ca medicul dermatolog sa stabileasca diagnosticul. Papiloamele pot avea aspect similar cu alte leziuni si tumori cutanate mai periculoase. Principale optiuni terapeutice sunt:
Electrocauterizarea
Electrocauterizarea este cea mai populara procedura de tratare a papiloamelor. Presupune utilizarea curentului electric pentru a obtine o arsura controlata la nivelul pielii. Procedura se realizeaza sub anestezie locala injectabila sau topica, fiind complet nedureroasa. Recuperarea post-procedura este completa in 7-10 zile iar vindecare se face fara cicatrici. Se pot trata toate papiloamele, indiferent de localizarea lor, inclusiv cele de la nivelul pleoapelor.
Radiocauterizarea
Radiocauterizarea este o procedura similara electrocauterizarii ce foloseste unde radio de inalta frecventa pentru distrugerea leziunilor cutanate. Procedura este complet nedureroasa, rapida iar vindecarea se face fara cicatrici.
Laser CO2
Laserul CO2 este o metoda moderna, utilizata pentru ablatia (distrugerea) tumorilor cutanate benigne. Laserul CO2 emite unui fascicul de inalta energie cu scopul de a distruge tesutul tinta (in cazul nostru papilomul), fara a afecta tesutul din jur, ceea ce duce la o recuperare mai rapida. Procedura se efectueaza sub anestezie locala. Laserul CO2 are rezultate estetice foarte bune, iar tegumentul se vindeca fara cicatrici.
Tratament la domiciliu
Tratamentul la domiciliu nu este recomandat datorita riscului de sangerare si suprainfectare. Tratamantele locale ce constau in aplicarea unor substante acide la nivelul leziunilor cutanate duc la o iritatie puternica a pielii din jur, fara disparitia papilomului.
Intrebari frecvente
Cate papiloame putem trata intr-o sedinta?
In functie de marimea si localizarea papiloamelor, se pot trata in medie 20-25 de leziuni/sedinta. O sedinta de tratament necesita intre 15 si 30 min. In cazul in care papiloamele au localizari multiple (ex. gat + axila + pleoape) se prefera tratarea lor in mai multe sedinte.
Se pot trata papiloamele de la nivelul pleoapelor?
Papiloamele de la nivelul pleoapelor se trateaza fara cicatrici si fara a afecta ochiul sau vederea. Procedura se efectueaza sub anestezie locala si este complet nedureroasa. In urma procedurii pot rezulta mici echimoze (vanatai) ce se vindeca in cateva zile de la procedura. Nu se recomanda tratarea papiloamelor de la nivelul pleoapelor cu cateva zile inainte de un eveniment important.
In cat timp se vindeca leziunile dupa tratament?
Leziunile se vindeca fara cicatrici in 7-10 zile. In primele 48h post-procedura pielea va fi inflamata, asociind o senzatie de disconfort. In urmatoarele zile roseata dispare, fiind inlocuita de mici cruste hematice. Crustele cad spontan in 7-10 zile de la interventie.
Papiloamele tratate se pot reface?
In cazul unui tratament corect, papiloamele NU se refac. Exista insa posibilitatea dezvoltarii unor noi leziuni pe aceeasi regiune anatomica (fara a avea legatura cu papiloamele tratate initial).
Tratamentul papiloamelor este decontat de CNAS?
Da, tratamentul papiloamelor este decontat de CNAS.
Pentru mai multe informatii legate de programare – click aici
Acest site foloseste cookie-uri si colecteaza informatii din browser pentru a afisa continutul site-ului si pentru a intelege audienta online. Accepta pentru moment dar poti oricand sa te razgandesti. SetariAccepta
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
